Din cuprinsul articolului
Un mecanism biologic descoperit recent ar putea schimba modul în care sunt tratate obezitatea și diabetul de tip 2. În locul injecțiilor săptămânale cu medicamente GLP-1, precum Ozempic sau Wegovy, specialiștii au găsit o cale prin care organismul poate produce singur hormonul responsabil de reglarea apetitului și a glicemiei.
Deocamdată vorbim despre experimente în laborator și în modele animale, însă direcția este considerată una dintre cele mai importante evoluții ale ultimilor ani în medicina metabolică.
Cum a ajuns pancreasul în centrul acestei descoperiri
Un studiu realizat la Duke University School of Medicine a arătat că anumite celule din pancreas, cunoscute ca „celule alfa”, nu sunt atât de rigide cum se credea. În mod normal, acestea produc glucagon, hormonul care crește glicemia atunci când corpul are nevoie de energie rapidă. Când cercetătorii au blocat enzima PC2 – care susține producția de glucagon – celulele alfa au schimbat macazul: au început să producă GLP-1, un hormon care stimulează secreția de insulină, încetinește digestia și reduce pofta de mâncare.
Creșterea nivelului de GLP-1 a dus la o răspuns insulinic mai bun al celulelor beta și la control metabolic îmbunătățit, cel puțin în țesuturile umane analizate în laborator și în experimentele pe șoareci.
De ce este important GLP-1 pentru controlul greutății
GLP-1 este unul dintre hormonii-cheie implicați în reglarea apetitului, a glicemiei și a ritmului de golire gastrică. Medicamentele bazate pe acest mecanism – semaglutida sau tirzepatida – sunt deja folosite pe scară largă, fie în tratamentul diabetului de tip 2, fie în controlul greutății. Problema este că acțiunea lor depinde de administrări repetate, iar tratamentul este scump și greu accesibil în multe regiuni.
Dacă organismul ar putea produce GLP-1 într-un ritm stabil, nu ar mai fi nevoie de injecții regulate. Cercetătorii vorbesc despre un potențial „sursă internă” de GLP-1, activată fie prin reprogramarea celulelor din pancreas, fie prin terapii genice care instruiesc celulele să sintetizeze hormonul.
Ce au reușit deja terapiile experimentale
În paralel cu studiul realizat la Duke, companiile de biotehnologie testează abordări similare.
Fractyl Health investighează o terapie de tip gene-delivery, numită Rejuva. Folosește un vector viral care livrează instrucțiuni genetice direct celulelor pancreatice, astfel încât acestea să producă GLP-1. În studiile pe șoareci, tratamentul a dus la o scădere de aproximativ 20% a greutății în trei săptămâni. Animalele cu greutate normală nu s-au îngrășat nici când au fost expuse unei diete bogate în grăsimi.
Directorul companiei, Harith Rajagopalan, a declarat pentru CNN că răspunsul metabolic „a depășit efectul semaglutidei” în modelele testate.
O altă companie, RenBio, a adoptat o strategie diferită: un amestec injectabil care conține instrucțiuni ADN pentru sintetizarea GLP-1, introdus în mușchi cu ajutorul unor impulsuri electrice scurte. Procedura activează mecanismele celulare astfel încât țesutul muscular să devină o fabrică de GLP-1. Șoarecii tratați au pierdut aproximativ 15% din greutate și au menținut niveluri stabile ale glicemiei timp de cel puțin un an.
Cât de departe suntem de utilizarea acestor terapii la oameni
Toate rezultatele provin din studii preclinice. Nu există încă date din studii clinice pe voluntari, iar cercetătorii avertizează că astfel de intervenții prezintă riscuri majore. Reprogramarea celulelor pancreatice poate fi dificil de controlat pe termen lung și, în unele cazuri, ireversibilă. Un exces de GLP-1 produs intern ar putea afecta pancreasul sau alte sisteme metabolice, iar mecanismele de siguranță trebuie evaluate atent.
Specialiști implicați în proiectele de terapie genică admit că un tratament unic, cu efect de durată, ar putea părea ideal, însă siguranța rămâne principalul obstacol. Orice dezechilibru metabolic persistent la nivelul pancreasului poate avea consecințe severe.
Ce ar însemna această tehnologie pentru pacienți
Dacă studiile vor confirma eficiența și siguranța în oameni, implicațiile ar putea fi majore:
-
tratamente mai rare, poate chiar un singur procedeu cu efect de durată
-
costuri mai mici comparativ cu terapiile injectabile GLP-1
-
acces extins, inclusiv în zone unde medicamentele de nouă generație sunt greu de obținut
-
control metabolic mai stabil, apropiat de modul natural în care corpul reglează glicemia
Deocamdată, însă, cercetările sunt departe de etapa clinică finală. Ce se întâmplă acum este începutul unei direcții noi în tratarea obezității și diabetului – două probleme de sănătate care cresc rapid în lume și pentru care medicamentele GLP-1 au deschis deja un drum complet nou în ultimii ani.
