Din cuprinsul articolului
Vitamina K nu se bucură de aceeași vizibilitate ca vitamina D sau calciul, însă rolul ei în organism este esențial. Participă la coagularea sângelui, menține sănătatea oaselor și contribuie la funcționarea normală a sistemului cardiovascular. Din cauza acestor funcții multiple, lipsa ei poate provoca simptome discrete la început, urmate de manifestări care afectează sănătatea pe termen lung.
Medicii atrag atenția că deficitul este mai frecvent decât se credea, mai ales în rândul persoanelor cu afecțiuni digestive, diete restrictive sau tratamente care interferează cu absorbția vitaminelor liposolubile.
Cum menține vitamina K echilibrul organismului
Vitamina K are două forme naturale. Prima se găsește în frunzele verzi, iar a doua este produsă de bacteriile intestinale și se regăsește și în unele alimente fermentate. Ambele activează proteine care ajută organismul să gestioneze sângerările, direcționează calciul către oase și protejează vasele de sânge împotriva rigidizării.
Ficatul este un organ central în acest proces. Aici are loc transformarea precursorilor care permit formarea factorilor de coagulare. În același timp, proteine dependente de vitamina K contribuie la mineralizarea corectă a scheletului și împiedică depunerea calciului în artere. De aceea, un deficit prelungit poate influența în timp atât soliditatea oaselor, cât și flexibilitatea vaselor de sânge.
Primele semne ale deficitului de vitamina K
Specialiștii citați de platforme medicale precum StatPearls atrag atenția că deficitul avansează lent. Multe persoane nu își dau seama că nivelul vitaminei K scade, pentru că simptomele sunt variabile și se suprapun cu alte afecțiuni.
Cele mai comune semne includ:
• sângerări care se opresc greu
• apariția ușoară a vânătăilor
• episoade frecvente de sângerare nazală
• sângerări gingivale la periaj
• scaun închis la culoare sau urină roșiatică
• menstruații abundente
• la nou-născuți, risc crescut de sângerări dacă nu primesc vitamina K la naștere
În multe situații, analizele de sânge indică o coagulare încetinită încă dinaintea apariției simptomelor vizibile. Dacă deficitul persistă, poate duce la hemoragii interne sau la scăderea densității osoase.
Cine are cel mai mare risc
Anumite categorii de persoane dezvoltă mai ușor deficit de vitamina K. Afecțiunile digestive precum boala Crohn, boala celiacă sau colita ulcerativă pot reduce absorbția vitaminelor liposolubile. Curele lungi de antibiotice pot afecta flora intestinală, iar odată cu ea producția naturală de vitamina K.
Riscul este mai mare și la:
• persoane vârstnice
• pacienți cu boli hepatice
• persoane care urmează tratament cu anticoagulante
• persoane care consumă rar alimente bogate în vitamina K
• pacienți cu diete foarte restrictive
Ficatul nu doar stochează vitamina K, ci activează proteinele dependente de ea, astfel că orice afectare hepatică poate amplifica dezechilibrul.
Impactul deficitului asupra oaselor, inimii și țesuturilor
Lipsa vitaminei K are efecte care depășesc coagularea sângelui. Dacă vitamina lipsește, osteocalcina nu mai funcționează corect și oasele rețin mai puțin calciu. În timp, densitatea lor scade și riscul de fracturi crește.
În sistemul cardiovascular, proteinele dependente de vitamina K împiedică depunerea calciului în pereții arterelor. Când acestea rămân inactive, vasele devin mai rigide, iar riscul cardiovascular urcă.
Există și studii care explorează rolul vitaminei K în menținerea sănătății neuronale. Aceasta contribuie la sinteza unor lipide importante pentru structura celulelor nervoase, ceea ce ar putea lega deficitul de schimbări subtile în echilibrul cerebral. Sunt necesare cercetări suplimentare, însă datele actuale sugerează că vitamina K are un rol mai amplu decât se credea.
Cum poate fi prevenit sau corectat deficitul de vitamina K
Menținerea unor niveluri adecvate depinde de alimentație, de sănătatea digestivă și de modul în care organismul metabolizează vitaminele.
Recomandările medicilor includ:
• consum constant de frunze verzi precum varză kale, spanac sau broccoli
• includerea alimentelor fermentate, precum natto sau anumite tipuri de brânzeturi
• suplimente doar la recomandarea medicului, mai ales la persoanele cu boli digestive sau tratamente care reduc absorbția
• administrarea de vitamina K la naștere pentru prevenirea sângerărilor la nou-născuți
• monitorizarea periodică a timpului de coagulare la persoanele care folosesc anticoagulante
• îngrijirea sănătății hepatice și tratarea afecțiunilor digestive care perturbă absorbția vitaminelor
Prin corectarea deficitului, riscul de sângerări scade, oasele sunt mai bine protejate, iar sistemul cardiovascular rămâne mai flexibil și mai rezistent în timp.
