Din cuprinsul articolului
Asigurarea de sănătate de stat este „biletul” tău de intrare în sistemul public. Este gestionată de CNAS, prin casele județene de asigurări de sănătate. Contribuția se numește CASS și este de 10%.
Dacă ești angajat, lucrurile sunt simple: ți se reține automat 10% din salariul brut în fiecare lună, iar angajatorul se ocupă de declarații și plăți. Nu completezi formulare, nu mergi la ghișee – ești asigurat atâta timp cât ai contract de muncă și contribuțiile sunt plătite.
Dacă ești PFA sau ai alte venituri independente, CASS se datorează în funcție de venitul anual. Dacă depășești pragul de 6 salarii minime brute, datorezi 10% din acest plafon (sau unul mai mare, dacă îl alegi). Practic, statul îți spune: „ai ajuns la un anumit nivel de venit, intri în jocul contribuțiilor”.
Situația devine mai sensibilă când nu ai venituri taxabile, dar vrei totuși să fii asigurat. În acest caz, poți încheia o asigurare voluntară la stat. Contribuția se calculează după o formulă standard: 10% din valoarea a 6 salarii minime brute pe economie, pentru un an întreg de asigurare. Din ianuarie 2025, salariul minim brut este 4.050 lei. Asta înseamnă că baza de calcul este 24.300 lei, iar contribuția anuală ajunge la 2.430 lei. E echivalentul a aproximativ 185 de lei pe lună, dar important de știut este că suma se plătește o singură dată, nu în rate lunare.
Cu această asigurare de stat, ai acces la serviciile standard: consultații la medicul de familie, trimiteri către specialiști în ambulatoriu, internări în spitalele de stat, intervenții de urgență, anumite servicii stomatologice de bază, tratamente de recuperare, dispozitive medicale și, după caz, concedii și indemnizații medicale. Nu este un sistem perfect, știm cu toții asta, dar în absența lui, costurile unei spitalizări sau ale unei intervenții pot deveni pur și simplu imposibil de acoperit.
Cum devii asigurat la stat dacă nu ai venituri
Dacă nu ai job, nu ești PFA și nu realizezi venituri impozabile, nu ești automat exclus din sistem. Devii asigurat în două etape:
- Depui declarația unică (formularul D212) la ANAF, unde bifezi plata CASS la plafonul de 6 salarii minime brute.
- Plătești contribuția de 2.430 de lei pentru 12 luni de asigurare.
De regulă, calitatea de asigurat începe din luna în care ai depus declarația și este valabilă un an. La Casa de Asigurări de Sănătate ți se pot cere, suplimentar, o cerere tip, copia actului de identitate, o declarație pe proprie răspundere că nu ai venituri și dovada plății. Documentele se depun la CAS-ul județean sau de sector, fie la ghișeu, fie, în unele județe, online.
Asigurarea de sănătate privată: cât costă și cui folosește
Asigurarea privată de sănătate funcționează diferit. Nu este legată de stat, ci de o companie de asigurări, și se comportă ca un produs financiar: plătești o primă și, în schimb, asigurătorul îți acoperă integral sau parțial anumite cheltuieli medicale.
În România, prețurile variază destul de mult. Pachetele de bază pornesc, în general, de undeva în jur de 70–90 de lei pe lună, în timp ce polițele complexe, cu limite mari de decontare, spitalizare extinsă, maternitate sau acoperire internațională pot trece de 300–400 de lei pe lună. Costul este influențat de vârstă, starea generală de sănătate, istoricul medical, dar mai ales de ce vrei să includă polița: doar ambulatoriu și analize sau și internare, chirurgie, naștere, stomatologie, psihoterapie.
Important: și asigurarea privată se încheie, de regulă, pe 12 luni. Diferența este că poți plăti prima eșalonat – lunar, trimestrial sau anual – în funcție de ce îți permite bugetul. Asigurătorii afișează, de obicei, costul lunar, tocmai ca să poți compara mai ușor pachetele.
La nivel de servicii, asigurarea privată îți poate aduce exact ceea ce lipsește, de multe ori, din sistemul public: acces rapid la specialiști, investigații moderne în clinici private, condiții mai bune de spitalizare, second opinion, transparență în programări și traseu medical. În funcție de poliță, poți fi acoperit atât în rețeaua parteneră (cu decontare directă), cât și în alte spitale – publice sau private – prin rambursarea cheltuielilor.
Întrebarea firească este: ce să alegi?
Asigurarea de sănătate la stat este baza. Fără CASS, în caz de urgență majoră, tot în sistemul public ajungi, dar costurile și accesul la servicii pot deveni un coșmar. Dacă nu ești angajat și nu ai venituri, asigurarea voluntară de 2.430 de lei pe an este, de fapt, prețul minim pentru a avea o plasă de siguranță în spitalele de stat.
Asigurarea privată vine peste această bază și funcționează ca un accelerator: îți scurtează timpul de așteptare, îți deschide uși în clinici și spitale private, îți acoperă cheltuielile mari cu investigații sau intervenții și îți oferă un plus de confort și predictibilitate. Da, costă în plus, dar pentru mulți oameni diferența între „am un abonament într-o clinică, dar plătesc separat tot ce e serios” și „am o poliță de sănătate care îmi decontează mare parte din ce fac” este uriașă în momentul în care apare un diagnostic dificil.
Tot mai mulți români ajung, de fapt, la formula de mijloc:
CASS la stat (obligatoriu sau voluntar) + o asigurare privată aleasă realist, în funcție de buget și riscuri.
Cum alegi o asigurare privată fără să plătești „degeaba”? Înainte să semnezi un contract, merită să te uiți atent la câteva lucruri:
- ce acoperă concret polița de bază (consultații, analize, imagistică, internare?)
- care sunt limitele anuale de decontare și pe ce tipuri de servicii
- ce rețea de clinici și spitale ai la dispoziție în orașul tău
- dacă există perioade de carență (de exemplu, la sarcină sau anumite boli)
- ce excluderi are polița (afecțiuni preexistente, intervenții estetice etc.)
Un consultant de asigurări te poate ajuta să nu alegi „după reclamă”, ci după situația ta reală: vârstă, boli în familie, cât de des mergi la medic, ce îți permiți lunar.
