Din cuprinsul articolului
Diabetul de tip 2 este una dintre cele mai frecvente și mai insidioase boli metabolice ale prezentului. De multe ori evoluează în tăcere, fără simptome evidente, până când glicemia crește suficient de mult încât organismul începe să trimită semnale de alarmă. Boala apare atunci când celulele devin rezistente la acțiunea insulinei, iar pancreasul nu mai poate produce suficient hormon pentru a compensa. Rezultatul este creșterea nivelului de glucoză din sânge – un proces care, în timp, afectează vasele de sânge, nervii, ochii, rinichii și inima.
„Pacienții pot să nu aibă simptome atunci când glicemia lor este doar ușor crescută”, explică Dr. Sarah Rettinger, endocrinolog. „În momentul în care pacienții au glicemie mai mare, se pot simți însetați, înfometați și pot urina excesiv. Unii pacienți pierd în greutate fără nicio schimbare în dietă și exerciții fizice.”
De obicei, diabetul de tip 2 este diagnosticat la adulții de peste 45 de ani, însă în ultimii ani apare din ce în ce mai des și la tineri. Riscul crește semnificativ la persoanele cu istoric familial de diabet, supraponderale, sedentare sau care au avut diabet gestațional. Anumite categorii etnice – afro-americani, hispanici, asiatici sau nativi americani – sunt, de asemenea, mai vulnerabile.
Primele simptome ale diabetului de tip 2
Primele semne pot fi vagi și ușor de confundat cu alte probleme de sănătate. Pe lângă setea excesivă, urinările frecvente și senzația de foame permanentă, pacienții pot observa vedere încețoșată, oboseală neobișnuită, gură uscată, iritabilitate sau confuzie. Rănile care se vindecă greu ori infecțiile recurente, mai ales cele ale pielii sau gingiilor, sunt alte semnale că organismul nu gestionează corect nivelurile de glucoză.
Diabetul afectează diferit femeile și bărbații. La bărbați, poate apărea disfuncția erectilă sau ejacularea retrogradă, consecințe directe ale deteriorării nervilor și vaselor de sânge. La femei, uscăciunea vaginală, durerea la contact sexual, scăderea libidoului și infecțiile vaginale recurente pot fi primele semne ale dezechilibrului glicemic.
Un diagnostic de certitudine se stabilește doar prin analize de sânge. Medicul poate recomanda testul de glicemie à jeun, testul de toleranță orală la glucoză, hemoglobina glicată (HbA1c) sau glicemia aleatorie în prezența simptomelor.
Ai diabet dacă:
– glicemia este ≥126 mg/dl în repaus alimentar;
– HbA1c este ≥6,5% în două determinări separate;
– valoarea glicemiei este ≥200 mg/dl la testul de toleranță orală;
– glicemia aleatorie este ≥200 mg/dl în prezența simptomelor clasice.
Dacă valorile sunt crescute, dar nu ating pragurile de diagnostic, pacientul se încadrează în categoria prediabetului – o etapă în care schimbările de stil de viață pot preveni evoluția către diabet.
Ce se întâmplă dacă simptomele sunt ignorate
Diabetul slab gestionat poate provoca în timp complicații severe. Boala cardiovasculară rămâne principala cauză de mortalitate la pacienții cu diabet, incluzând infarctul, accidentul vascular cerebral și boala arterială periferică. Nici vasele mici nu sunt protejate: neuropatia diabetică afectează nervii picioarelor, retinopatia duce la pierderea vederii, iar nefropatia poate progresa spre insuficiență renală.
„Complicațiile apar atunci când glicemia rămâne crescută perioade lungi de timp”, explică Dr. Rettinger. „De aceea monitorizarea, tratamentul și schimbările de stil de viață sunt esențiale.”
De regulă, medicii recomandă menținerea HbA1c sub 7% pentru majoritatea adulților, un obiectiv care se atinge prin dietă echilibrată, exercițiu regulat, renunțarea la fumat, medicamente antidiabetice și, în unele cazuri, insulină.
Diabetul de tip 2 este o boală cronică, dar controlabilă. Detectat în stadii precoce, poate fi gestionat eficient, reducând drastic riscul de complicații. Screeningul periodic, mai ales pentru persoanele cu risc crescut, este o armă esențială în prevenirea evoluției către forme severe.
Într-un peisaj medical în care diabetul afectează milioane de persoane, identificarea precoce rămâne cel mai bun predictor al unui prognostic favorabil. Dacă observi schimbări în nivelul de energie, urinări frecvente, sete intensă sau pierdere inexplicabilă în greutate, consultă medicul. O analiză simplă poate preveni boala înainte de a produce daune ireversibile.
