Din cuprinsul articolului
O masă de Crăciun românească poate ajunge lejer la 3.000-4.000 de kilocalorii. Dacă adaugi micul dejun, gustările, cozonacul de la ora 17 și doar câteva sarmale seara, totalul zilnic poate depăși 6.000-7.000 de kilocalorii – de trei ori necesarul unui adult.
Dar dincolo de cifre, ce se întâmplă efectiv în organism când îl supui unui asemenea efort? Iată cronologia unei zile de Crăciun, văzută din interior.
Primele minute: stomacul intră în criză de spațiu
Stomacul uman are în mod normal un volum de aproximativ 75 de mililitri când este gol. Poate să se dilate până la un litru, uneori chiar mai mult, dar nu fără consecințe.
Când mănânci rapid și în cantități mari, stomacul se destinde brusc, apăsând pe diafragmă și pe organele din jur. De aici senzația de „nu mai pot respira” de după masa de Crăciun. Presiunea asupra diafragmei face respirația mai superficială, ceea ce amplifică senzația de disconfort.
Receptorii de presiune din pereții stomacului trimit semnale către creier că spațiul este la limită. Creierul răspunde prin senzație de greață și, uneori, prin reflexul de a vomita. Dar semnalele de sațietate ajung la creier cu o întârziere de circa 20 de minute față de momentul ingestiei. Dacă mănânci rapid, când primești semnalul că ești sătul, ai depășit deja cu mult limita confortabilă.
30 de minute – 2 ore: ficatul și pancreasul intră în alertă maximă
Pancreasul primește vestea că urmează o avalanșă de glucoză. Într-o masă tipică de sărbători – sarmale, salată de boeuf, pâine, cozonac, prăjituri – cantitatea de carbohidrați este uriașă.
Pancreasul începe să secrete insulină în cantități mult peste normal. Rolul insulinei este să transporte glucoza din sânge în celule, dar când glucoza vine în valuri, celulele nu o pot prelua suficient de repede. Rezultatul este o hiperglicemie temporară – glicemia crește brusc, urmată de o scădere la fel de bruscă după câteva ore, când insulina își face în sfârșit efectul.
Această „cădere glicemică” explică de ce, după masa de Crăciun, simți o oboseală copleșitoare și o dorință irezistibilă de a dormi. Nu ești leneș, ești în hipoglicemie reactivă.
Între timp, ficatul primește și el o sarcină uriașă. Fructoza din dulciuri și alcoolul concurează pentru aceleași căi metabolice hepatice. Ficatul poate procesa aproximativ 10 grame de fructoză pe oră în mod eficient. Când primește de cinci ori mai mult, transformă excesul în grăsime. Aceasta se depozitează parțial în ficat și parțial este trimisă în sânge sub formă de trigliceride.
2-4 ore: sistemul cardiovascular simte presiunea
Studii efectuate pe voluntari sănătoși au arătat că, după o masă foarte bogată în grăsimi, nivelul de trigliceride din sânge crește semnificativ și rămâne ridicat timp de mai multe ore. Sângele devine, la propriu, mai gros și mai greu de pompat.
Un studiu publicat în Journal of the American College of Cardiology a demonstrat că o singură masă bogată în grăsimi saturate poate afecta temporar funcția endoteliului – țesutul care căptușește vasele de sânge. Vasele devin mai puțin elastice, tensiunea arterială crește ușor, iar inima trebuie să pompeze mai intens.
Pentru o persoană tânără și sănătoasă, aceste modificări sunt tranzitorii și fără consecințe. Dar pentru cineva cu probleme cardiace preexistente, efortul suplimentar poate fi riscant. Nu întâmplător, incidența infarcturilor crește în perioada sărbătorilor.
4-6 ore: intestinele preiau ștafeta
Mâncarea trece din stomac în intestinul subțire, unde începe absorbția nutrienților. Dar când volumul este prea mare, tranzitul se încetinește. Grăsimile, în mod special, întârzie golirea gastrică – de aceea sarmale cu carne grasă stau „ca o piatră pe stomac” ore în șir.
În intestin, bacteriile încep să fermenteze fibrele și carbohidrații nedigerați. Rezultatul: producție crescută de gaze, balonare, crampe abdominale. Dacă ai mâncat și varză – inevitabilă la sarmale – efectul este amplificat.
Ficatul continuă să producă bilă în cantități mari pentru a emulsiona grăsimile. Vezica biliară se contractă intens. Pentru persoanele cu calculi biliari nesimptomatici, o masă foarte grasă poate declanșa o colică biliară – o durere intensă sub coasta dreaptă care reprezintă una dintre urgențele frecvente în perioada sărbătorilor.
6-12 ore: corpul încearcă să restabilească ordinea
În timpul nopții, ficatul lucrează intens pentru a procesa excesul. Glicogenul este stocat, trigliceridele sunt redistribuite, toxinele din alcool sunt metabolizate. Acest efort intens explică de ce somnul după o masă copioasă este adesea de proastă calitate – corpul nu se odihnește, ci muncește.
Rinichii elimină excesul de sodiu din mezeluri, brânzeturi și mâncăruri sărate, dar pentru asta au nevoie de apă. Dacă nu bei suficient, te trezești deshidratat, cu dureri de cap și gura uscată. Mahmureala clasică nu vine doar de la alcool, ci și de la deshidratare și dezechilibru electrolitic.
24 de ore mai târziu: inventarul pagubelor
Greutatea corporală crește, dar nu cu câteva kilograme de grăsime, ci în mare parte cu apă. Excesul de carbohidrați este stocat sub formă de glicogen, iar fiecare gram de glicogen reține aproximativ 3 grame de apă. Sodiul din mâncare contribuie și el la retenția de lichide. De aceea poți fi cu 2-3 kilograme mai greu a doua zi, dar cea mai mare parte se va pierde în următoarele zile.
Grăsimea propriu-zisă acumulată într-o singură zi de excese este mai mică decât ai crede. Pentru a depozita un kilogram de țesut adipos, ai nevoie de un surplus de aproximativ 7.700 de kilocalorii peste necesar. Chiar și o zi cu 7.000 de kilocalorii înseamnă, raportat la un necesar de 2.000, un surplus de 5.000 – adică vreo 650 de grame de grăsime efectivă.
Problema reală nu este o singură zi, ci repetiția. Dacă perioada de sărbători durează două săptămâni și fiecare zi aduce excese moderate, kilogramele se acumulează.
Ce înseamnă toate acestea pentru sănătate
Un organism sănătos poate gestiona o zi de excese alimentare fără probleme pe termen lung. Corpul uman este construit să facă față perioadelor de abundență și perioadelor de restricție. Bunicii noștri mâncau sarmale o dată pe an tocmai pentru că în rest nu aveau acces la asemenea mese.
Complicațiile apar când excesul devine regulă sau când există afecțiuni preexistente: diabet, boli cardiovasculare, afecțiuni hepatice sau biliare. În aceste cazuri, o masă de Crăciun poate avea consecințe mai serioase decât o dimineață de mahmureală.
Pentru restul populației, cel mai înțelept sfat nu este să te abții complet, ci să mănânci încet, să te oprești când simți că te apropii de limită și să accepți că senzația de sațietate vine cu întârziere. Dacă după 20 de minute de la masă simți că mai ai loc de cozonac, probabil chiar ai.
