Din cuprinsul articolului
Pentru multe categorii vulnerabile din România, accesul real la drepturile garantate prin lege rămâne un drum plin de obstacole. Petițiile trimise către instituțiile statului arată că familiile, tinerii, pensionarii și persoanele cu dizabilități se confruntă frecvent cu întârzieri, interpretări neunitare ale legii și lipsă de comunicare din partea autorităților. Deși cadrul legal există, aplicarea sa lasă adesea loc de abuzuri, confuzii sau blocaje administrative.
Cele mai multe sesizări vizează drepturi esențiale, precum dreptul la un trai decent, la protecție socială și la acces egal la servicii publice. Sunt reclamate încălcări ale dreptului la ocrotirea sănătății, la protecția persoanelor cu handicap, la sprijin pentru familie și copii, dar și ale dreptului la informare, la liberă circulație sau la soluționarea corectă a petițiilor adresate statului.
În multe situații, problema nu este lipsa legii, ci modul în care aceasta este aplicată sau interpretată diferit de la o instituție la alta.
Familiile și tinerii, prinși între birocrație și lipsa de sprijin
În cazul familiilor și al tinerilor, cele mai frecvente nemulțumiri sunt legate de dificultatea obținerii unei locuințe sociale, refuzul sau întârzierea plății pensiei de întreținere ori a pensiei de urmaș, dar și de conflicte juridice privind bunurile comune sau dreptul la moștenire.
Tot mai des apar și sesizări legate de aplicarea deficitară a Legii locuinței, a venitului minim garantat sau de modul în care sunt soluționate cazurile de încredințare a minorilor. Tinerii care părăsesc sistemul de protecție după împlinirea vârstei de 18 ani reclamă lipsa sprijinului real pentru integrarea socială și profesională, fiind expuși riscului de marginalizare.
Pensionarii, între recalculări greșite și tăcerea instituțiilor
Pensionarii se numără printre categoriile cel mai des afectate de disfuncționalități administrative. Mulți reclamă erori în recalcularea pensiilor, întârzieri nejustificate în soluționarea cererilor sau lipsa accesului la documentele necesare din arhivele electronice.
Alte probleme frecvente țin de nevalorificarea tuturor stagiilor de cotizare, nerecunoașterea muncii în grupele I și II sau neaplicarea indicelui de corecție prevăzut de lege. În numeroase cazuri, foștii angajatori refuză sau întârzie eliberarea adeverințelor, iar instituțiile publice nu oferă explicații clare sau termene realiste.
Persoanele cu dizabilități, între drepturi pe hârtie și realitatea de zi cu zi
Pentru persoanele cu dizabilități, sesizările scot la iveală dificultăți structurale. Sunt reclamate întârzieri mari în evaluarea dosarelor, refuzul acordării asistentului personal sau lipsa măsurilor de sprijin prevăzute de lege.
Accesul la transport public, la clădiri administrative sau la locuințe adaptate rămâne limitat, iar în unele centre rezidențiale sunt semnalate condiții necorespunzătoare. De multe ori, problemele sunt amplificate de lipsa coordonării dintre instituții și de gestionarea deficitară a fondurilor destinate protecției sociale.
Cele mai multe petiții sunt adresate Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecții Sociale, Casei Naționale de Pensii Publice și Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții. Apar, de asemenea, sesizări care implică Ministerul Sănătății, Educației, Transporturilor sau autoritățile locale.
Imaginea de ansamblu este una clară: legislația există, dar drumul de la dreptul scris în lege la dreptul trăit în viața de zi cu zi este adesea anevoios.
