Din cuprinsul articolului
Tratamente capabile să oprească, să prevină și, pe termen mai lung, chiar să vindece boala Alzheimer ar putea deveni realitate în următorii cinci–zece ani. Mesajul vine din partea unor cercetători britanici care spun că demența nu mai este privită ca o consecință inevitabilă a îmbătrânirii, ci ca o boală cu mecanisme tot mai bine înțelese și, prin urmare, tratabile.
Declarațiile au fost făcute de specialiști implicați în cercetarea de vârf din Marea Britanie, în contextul unor progrese considerate decisive în ultimii ani, inclusiv apariția primelor medicamente care modifică evoluția bolii, nu doar simptomele.
De la „boală incurabilă” la țintă terapeutică reală
În prezent, aproape un milion de persoane trăiesc cu demență în Marea Britanie, majoritatea având boala Alzheimer, iar numărul cazurilor este estimat să crească accelerat în următorul deceniu. Până recent, opțiunile terapeutice s-au limitat la controlul simptomelor cognitive și comportamentale, fără a influența cauza bolii.
Cercetătorii de la University of Edinburgh spun însă că această paradigmă începe să se schimbe. Odată cu înțelegerea mai precisă a rolului proteinelor toxice, inflamației cerebrale și deteriorării sinapselor, Alzheimerul este abordat tot mai clar ca o boală biologică, nu ca un destin inevitabil al vârstei înaintate.
„Dovezile pe care le avem arată că vorbim despre o boală, iar istoria medicinei ne arată că bolile pot fi tratate și, uneori, vindecate”, a explicat Clare Durrant, cercetător în neuroștiințe, implicată direct în studiile de laborator.
Cum arată cercetarea de ultimă generație
La Edinburgh, cercetarea se bazează pe un model rar folosit până acum la scară largă: țesut cerebral uman viu. Fragmente microscopice de creier sănătos, donate de pacienți supuși unor intervenții chirurgicale pentru tumori, sunt transportate rapid din sala de operație direct în laborator. Acolo, sunt menținute în condiții speciale și expuse proteinelor toxice caracteristice Alzheimerului, precum amiloidul și tau.
Acest model permite observarea directă a modului în care sunt afectate conexiunile dintre neuroni și, mai important, testarea intervențiilor capabile să blocheze acest proces. Cercetătorii spun că lucrul pe țesut uman viu oferă o acuratețe imposibil de obținut exclusiv prin modele animale.
Medicamentele care au schimbat direcția cercetării
Un punct de cotitură îl reprezintă apariția primelor medicamente care încetinesc evoluția bolii. Substanțe precum lecanemab și donanemab au demonstrat că este posibilă reducerea acumulării de proteine toxice și, implicit, încetinirea declinului cognitiv.
Potrivit Tara Spires-Jones, director al Centre for Discovery Brain Sciences din cadrul University of Edinburgh, aceste rezultate au schimbat radical climatul din cercetare.
„Faptul că avem, pentru prima dată, tratamente care modifică boala, chiar și modest, a accelerat totul. A atras finanțare, a adus cercetători noi și a implicat industria farmaceutică în studii clinice complexe”, explică ea.
Următorul pas: prevenția și tratamentele combinate
Specialiștii sunt de acord că viitorul nu va depinde de o singură moleculă miraculoasă. Cel mai probabil, tratamentele vor combina mai multe strategii, de la reducerea inflamației cerebrale și protejarea sinapselor până la intervenții timpurii, înainte de apariția simptomelor.
Pe termen scurt, obiectivul realist este oprirea sau încetinirea semnificativă a progresiei bolii. Pe termen mai lung, cercetătorii vorbesc despre prevenție și chiar despre posibilitatea de a inversa parțial deteriorarea cognitivă la pacienții aflați în stadii incipiente.
De ce următorii ani sunt decisivi
Potrivit Alzheimer’s Society, comunitatea științifică se află într-un moment critic, în care decenii de cercetare fundamentală încep să se traducă în rezultate clinice concrete.
„Mult timp, demența a fost asociată cu lipsa de speranță. Acum, vedem pentru prima dată tratamente care nu doar aliniază simptomele, ci modifică evoluția bolii”, a declarat Fiona Carragher, director de politici și cercetare al organizației.
Un optimism prudent, dar fără precedent
Cercetătorii subliniază că vor fi necesare studii clinice ample pentru a confirma eficiența și siguranța noilor terapii. Complexitatea creierului uman impune prudență, iar promisiunea unui „leac” trebuie evaluată strict științific.
Cu toate acestea, consensul este clar: Alzheimerul nu mai este privit ca o condamnare fără alternative. Pentru prima dată, există perspective realiste ca, în următorii ani, demența să devină o boală controlabilă, iar pentru unele forme, chiar prevenibilă.
Pentru milioane de pacienți și familiile lor, această schimbare de paradigmă ar putea marca începutul unei epoci în care diagnosticul de Alzheimer nu mai înseamnă automat pierderea inevitabilă a autonomiei.
