Semnal de iarnă severă. Vortexul polar destabilizat aduce gerul arctic în Europa

Europa intră într-o fază meteo cu potențial ridicat de iarnă severă, după ce vortexul polar a fost destabilizat la nivel înalt în atmosferă, potrivit Severe Weather.

Modelele meteo indică o coborâre masivă de aer arctic spre continent, cu efecte care pot persista mai multe săptămâni și care pot influența inclusiv România, mai ales în prima parte a anului 2026.

Ce se întâmplă, de fapt, în atmosferă

Vortexul polar funcționează, în mod normal, ca un „inel de siguranță” care menține aerul extrem de rece blocat în regiunile arctice. În urma unui eveniment de încălzire stratosferică bruscă, această structură a fost slăbită și fragmentată.
Consecința directă este că aerul polar nu mai rămâne izolat și începe să fie „împins” spre latitudini mai joase, inclusiv spre Europa.

Acest tip de perturbare nu produce efecte imediate peste noapte. De regulă, impactul se vede la 2–4 săptămâni după evenimentul din stratosferă, exact intervalul în care ne aflăm acum.

Cum va arăta iarna în Europa

Pentru mare parte din Europa, semnalele sunt clare:

• Scăderi accentuate de temperatură, sub mediile climatologice

  Citeste si…

  

  Cum să usuci cearșafurile iarna fără uscător – secretele care chiar funcționează şi te scap

• Episoade repetate de ger, nu doar valuri scurte

• Creșterea probabilității pentru ninsori consistente, mai ales în zonele centrale, estice și sud-estice ale continentului

• Alternanțe rapide între sisteme de presiune joasă și anticicloni, care pot amplifica senzația de frig

Modelele sezoniere sugerează că ianuarie ar putea fi luna cu cel mai ridicat potențial de frig persistent în Europa, chiar dacă vortexul polar din stratosferă își recapătă parțial forța. Cheia este ruptura de la nivel inferior al circulației atmosferice, care permite pătrunderea aerului rece spre sud.

Ce înseamnă acest scenariu pentru România

Pentru România, acest tip de configurație atmosferică este una dintre cele mai eficiente „rețete” pentru iarnă autentică, cu episoade reci care nu se consumă rapid, ci se acumulează în timp. Nu vorbim despre un puseu izolat de ger, ci despre o succesiune de faze reci, fiecare venind pe fondul unui aer deja răcit, ceea ce amplifică impactul.

Un element-cheie este poziția țării noastre la limita dintre masele de aer continentale foarte reci și influențele mai umede din sud și sud-est. Această poziție crește probabilitatea de ninsori eficiente, nu doar temperaturi scăzute.

Regiunile cele mai expuse

Estul și sud-estul României
Aici, circulația nordică și nord-estică favorizează cele mai severe episoade de ger. Nopțile pot aduce valori foarte scăzute, iar dacă se formează un strat de zăpadă stabil, frigul se va accentua prin inversiuni termice. În Bărăgan și Dobrogea continentală, riscul de viscol crește semnificativ atunci când aerul arctic interacționează cu sisteme de joasă presiune din bazinul Mării Negre.

Sudul țării și Capitala
Pentru București și sudul României, acest tipar este asociat cu ninsori persistente, urmate de perioade de ger care mențin stratul de zăpadă mai multe zile sau chiar săptămâni. Chiar dacă temperaturile diurne pot urca temporar ușor peste zero, nopțile reci refac rapid stratul de gheață, cu impact direct asupra traficului.

Transilvania
Depresiunile intracarpatice sunt recunoscute pentru acumularea aerului rece. În acest scenariu, gerul poate deveni persistent, cu minime foarte scăzute, mai ales în zonele joase. Dacă stratul de zăpadă se menține, frigul poate fi mai intens aici decât în multe zone montane.

Zonele montane
Carpații pot înregistra episoade consistente de ninsoare, cu acumulări importante. Alternanța dintre aer foarte rece și umezeală favorizează formarea unui strat de zăpadă stabil, cu risc de viscol pe creste și probleme de acces în zonele înalte.

De ce acest tip de iarnă este diferit de episoadele obișnuite de frig

Diferența majoră față de alte ierni constă în durată și recurență. În anii cu vortex polar stabil, frigul apare episodic și este rapid „măturat” de circulații vestice mai blânde. În situația actuală, aceste circulații sunt slăbite sau fragmentate.

Asta înseamnă:

• aerul rece nu este rapid evacuat

• fiecare nou val rece pornește de la un „nivel de bază” deja scăzut

• pauzele dintre episoade sunt scurte și insuficiente pentru o încălzire reală

Rezultatul este o uzură termică a mediului, cu sol înghețat, strat de zăpadă persistent și temperaturi medii zilnice sub normal.

Modelele climatologice și analogiile cu sezoane similare sugerează că ianuarie este punctul de maxim al riscului. Chiar dacă vortexul polar din stratosferă dă semne de reorganizare, circulația inferioară poate rămâne dezordonată suficient de mult timp pentru a menține frigul.

În practică, acest lucru se traduce prin:

• valuri reci succesive

• probabilitate ridicată de episoade de ninsoare pe fond de aer foarte rece

• menținerea stratului de zăpadă în multe regiuni ale țării

De ce frigul ar putea dura mai mult decât ne-am aștepta

Analiza comparativă cu sezoane similare din ultimele decenii arată un tipar clar:
atunci când vortexul polar este perturbat devreme în sezon, Europa tinde să rămână într-un regim rece prelungit, chiar dacă la nivel înalt vortexul pare să se „refacă”.

Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o singură săptămână de iarnă dură, ci despre un context atmosferic favorabil frigului, care se poate menține până spre finalul lunii ianuarie sau chiar începutul lui februarie.

Ce urmează

În perioada următoare, atenția meteorologilor se va concentra pe:

• poziția exactă a nucleelor de aer rece

• traiectoria sistemelor de presiune joasă

• disponibilitatea umezelii, decisivă pentru episoadele de ninsoare

Pentru public, mesajul-cheie este clar: Europa intră într-o fază de iarnă cu potențial sever, iar România nu este ocolită de acest scenariu. Chiar dacă detaliile exacte se vor rafina de la o zi la alta, semnalul de fond rămâne puternic.