Din cuprinsul articolului
O combinație de medicamente deja existente, folosite până acum pentru tipuri diferite de cancer, ar putea deschide o nouă direcție de tratament pentru pacienții cu leucemie mieloidă acută care nu mai răspund la terapiile standard. Rezultatele vin dintr-o amplă analiză de laborator realizată pe probe umane și modele animale și oferă un semnal important într-un domeniu unde opțiunile sunt limitate, iar recăderile sunt frecvente.
Leucemia mieloidă acută, cunoscută sub abrevierea AML, este una dintre cele mai agresive forme de cancer hematologic. Boala evoluează rapid, iar în ciuda progreselor din ultimii ani, rezistența la tratament rămâne regula, nu excepția. Datele internaționale arată că, în multe cazuri, chiar și pacienții care răspund inițial bine ajung să nu mai beneficieze de terapie după o perioadă relativ scurtă.
Ce au descoperit cercetătorii
O echipă de la Oregon Health & Science University a analizat probe biologice provenite de la peste 300 de pacienți cu AML și a testat numeroase combinații de medicamente deja aprobate. Dintre toate variantele evaluate, asocierea dintre venetoclax, un medicament utilizat frecvent în leucemii, și palbociclib, un inhibitor al ciclului celular folosit în cancerul de sân, a ieșit clar în evidență.
Comparativ cu venetoclax administrat singur, combinația a produs un efect mai puternic și mai durabil asupra celulelor leucemice. Rezultatele au fost confirmate atât pe țesuturi umane, cât și pe modele de șoareci cu celule de leucemie umană.
De ce funcționează mai bine împreună
Analiza mecanismelor biologice a arătat un detaliu esențial. Celulele de AML expuse doar la venetoclax reușesc, în timp, să se adapteze prin creșterea producției de proteine care le ajută să supraviețuiască. Palbociclib blochează tocmai acest mecanism de adaptare, reducând capacitatea celulelor canceroase de a se reorganiza și de a rezista tratamentului.
În modelele animale, diferența a fost majoră. În timp ce venetoclax administrat singur nu a prelungit supraviețuirea, majoritatea animalelor tratate cu combinația au trăit aproape un an. Unul dintre ele era încă în viață la finalul experimentului, un rezultat rar întâlnit în acest tip de cercetare.
Contextul actual al tratamentului AML
În prezent, venetoclax este deja folosit în combinație cu azacitidină sau alte medicamente, inclusiv în Europa. Aceste scheme au îmbunătățit răspunsul inițial și tolerabilitatea tratamentului, mai ales la pacienții vârstnici sau fragili. Totuși, rezistența apare aproape inevitabil, iar ratele de supraviețuire pe termen lung rămân modeste.
Chiar și în centrele de excelență, supraviețuirea la cinci ani pentru AML se situează, în funcție de subtip și de profilul genetic, între aproximativ un sfert și mai puțin de jumătate dintre pacienți. Pentru cei care nu mai răspund la tratamentele de primă linie, opțiunile sunt limitate.
Ce urmează și ce nu știm încă
Cercetătorii subliniază că datele obținute până acum sunt preclinice. Nu există încă rezultate din studii clinice controlate pe pacienți cu AML, dincolo de câteva cazuri izolate raportate de medici. Următorul pas este testarea oficială a acestei combinații în studii clinice, pentru a evalua eficiența și siguranța la oameni.
Dacă aceste rezultate se confirmă, avantajul major ar fi faptul că ambele medicamente sunt deja cunoscute, cu profiluri de siguranță bine documentate. Asta ar putea accelera semnificativ accesul pacienților la o nouă opțiune terapeutică, inclusiv în Europa și România, unde tratamentele pentru AML urmează, în mare parte, ghidurile internaționale.
De ce contează această descoperire
Pentru pacienții cu leucemie mieloidă acută, problema nu este lipsa unui răspuns inițial, ci pierderea lui în timp. O combinație capabilă să blocheze mecanismele de rezistență ar putea schimba modul în care este abordată boala, mai ales în formele cu prognostic rezervat.
Deocamdată, rezultatele oferă un semnal solid, dar prudent. Ele nu reprezintă un tratament nou disponibil imediat, ci o bază clară pentru studii clinice care ar putea, în următorii ani, să aducă o opțiune suplimentară acolo unde alternativele sunt puține.
