Din cuprinsul articolului
Timpul nu poate fi oprit, însă unii oameni par să-i încetinească efectele într-un mod aproape inexplicabil. Supercentenarii – persoanele care depășesc vârsta de 110 ani – continuă să îi uimească pe oamenii de știință, iar unul dintre cele mai spectaculoase cazuri este cel al Mariei Branyas, care a murit în 2024, la vârsta de 117 ani, fiind la acel moment cea mai bătrână persoană din lume.
O evaluare medicală amănunțită realizată înainte de moartea sa sugerează că unul dintre secretele longevității sale extraordinare a fost un genom „excepțional de tânăr”.
Un genom care se comporta ca al unei persoane mult mai tinere
Cercetătorii de la Institutul de Cercetare Josep Carreras pentru Leucemie din Barcelona au analizat probe de sânge, salivă, urină și materii fecale donate de Maria Branyas în ultimii ani de viață. Rezultatele arată că multe dintre celulele sale „se comportau” biologic ca și cum ar fi fost cu zeci de ani mai tinere decât vârsta sa reală.
Mai mult, femeia depășise speranța medie de viață a femeilor din Catalonia cu peste 30 de ani, iar starea ei generală de sănătate a rămas surprinzător de bună până aproape de final.
Inimă sănătoasă, inflamație minimă și un sistem imunitar robust
Potrivit oamenilor de știință, Maria Branyas avea o sănătate cardiovasculară excelentă și niveluri extrem de scăzute de inflamație, un factor-cheie în îmbătrânirea organismului. Analizele au mai arătat valori foarte mici ale colesterolului „rău” și ale trigliceridelor, dar niveluri ridicate de colesterol „bun”.
Sistemul ei imunitar și microbiomul intestinal prezentau caracteristici întâlnite, de regulă, la persoane mult mai tinere. Toate aceste elemente pot explica de ce a reușit să rămână activă fizic, mental și social până la vârste extreme.
Gene rare asociate cu longevitatea și protecția împotriva bolilor
Echipa condusă de epigeneticienii Eloy Santos-Pujol și Aleix Noguera-Castells a identificat la Maria Branyas mai multe variante genetice rare, asociate în studiile anterioare cu longevitatea, o bună funcționare a sistemului imunitar și protecția inimii și a creierului.
Deși stilul său de viață – inclusiv o dietă mediteraneană bogată în iaurt – ar fi putut contribui la longevitatea sa, cercetătorii subliniază că durata extremă de viață este influențată de o combinație complexă de factori genetici și de mediu.
Telomeri foarte scurți, dar un posibil avantaj neașteptat
Un aspect surprinzător descoperit de cercetători a fost „eroziunea masivă” a telomerilor – structurile care protejează capetele cromozomilor. În mod obișnuit, telomerii scurți sunt asociați cu un risc mai mare de mortalitate.
Totuși, studiile recente sugerează că, în cazul celor mai vârstnici dintre vârstnici, telomerii nu mai sunt un indicator relevant al îmbătrânirii. În cazul Mariei Branyas, telomerii foarte scurți ar fi putut chiar să o protejeze, limitând capacitatea celulelor de a dezvolta cancer.
Îmbătrânirea extremă nu înseamnă automat boală
„Ceea ce reiese din studiul nostru, chiar dacă este bazat pe un singur caz excepțional, este că vârsta extrem de înaintată nu este în mod inevitabil legată de o stare precară de sănătate”, scriu autorii cercetării.
Desigur, analiza unui singur individ are limite, iar cercetătorii recunosc că sunt necesare studii mai ample pentru a putea extrapola aceste concluzii la nivelul populației generale.
Ce pot învăța oamenii de știință din cazul Mariei Branyas
Numărul centenarilor este în creștere la nivel global, însă doar una din zece persoane care ajung la 100 de ani reușește să mai trăiască încă un deceniu. Cazul Mariei Branyas oferă o oportunitate rară de a înțelege ce mecanisme biologice pot face posibilă o viață extrem de lungă și relativ sănătoasă.
„Aceste descoperiri oferă o perspectivă nouă asupra biologiei îmbătrânirii umane, sugerând biomarkeri ai îmbătrânirii sănătoase și posibile strategii pentru creșterea speranței de viață”, concluzionează cercetătorii.
Studiul a fost publicat în revista științifică Cell Reports Medicine.
