Din cuprinsul articolului
Chitaristul Nelu Boată, considerat unul dintre instrumentiștii de referință ai muzicii populare românești, a murit luni, 12 ianuarie, la Craiova, cu puțin timp înainte de a împlini 83 de ani. Dispariția sa încheie o carieră de peste șase decenii, strâns legată de ansambluri emblematice din Oltenia și de nume importante ale scenei muzicale românești.
Ion Nelu Boată s-a stins din viață cu exact o săptămână înainte de aniversarea sa, informația fiind confirmată de familie și de apropiați. Vestea a fost urmată de numeroase mesaje de condoleanțe și omagii publicate de artiști, instituții culturale și jurnaliști, care au subliniat discreția, rigoarea și valoarea profesională a chitaristului.
Reacții din lumea culturală după dispariția lui Nelu Boată
Anunțul morții lui Nelu Boată a generat reacții rapide în mediul cultural din Oltenia și din întreaga țară. Artiști și jurnaliști au evocat contribuția sa esențială la dezvoltarea muzicii populare românești, dar și dimensiunea umană a unui om care a ales să stea departe de luminile excesive ale scenei.
Unul dintre mesajele care au sintetizat impactul său asupra scenei muzicale locale a fost publicat de jurnaliștii TVF Oltenia, care au transmis un omagiu emoționant:
„Doliu în lumea muzicii din Oltenia. A încetat din viață unul dintre cei mai apreciați chitariști ai Olteniei, Nelu Boată. Un artist talentat, un om dedicat muzicii, care a lăsat în urmă acorduri ce vor rămâne vii în inimile celor care l-au cunoscut și l-au ascultat. Drum lin printre stele, maestre… Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Sincere condoleanțe familiei și tuturor celor îndurerați”.
După anunțul oficial, rețelele de socializare au fost inundate de mesaje de condoleanțe, dar și de imagini și fragmente video din spectacolele și colaborările artistice ale lui Nelu Boată.
Mărturii ale artiștilor care au cântat alături de Nelu Boată
Cei care au împărțit scena cu Nelu Boată vorbesc despre un muzician de o rigoare excepțională, care impunea respect prin valoare și profesionalism, fără gesturi demonstrative. Una dintre aceste mărturii îi aparține interpretei Rozica Petre, care a colaborat cu chitaristul timp de nouă ani.
Artista a cântat alături de Nelu Boată și de maestrul Nicu Crețu în celebrul restaurant Minerva din Craiova, un spațiu emblematic pentru muzica de calitate a acelor ani. Ea a subliniat și simbolismul momentului dispariției sale, la nouă ani de la moartea lui Nicu Crețu.
„Am cântat împreună nouă ani în celebrul restaurant Minerva din Craiova, la evenimente, la nunţi, până în 1990 când s-a terminat cu Minerva, iar eu m-am angajat la Ansamblul „Maria Tănase”. Înainte de înfiinţarea ansamblului am făcut acest turneu excepţional, în Franţa, pe Coasta de Azur. Preferam să cânt cu el sau cu Cicea, cu unchiul lui, pentru că erau foarte buni. Dacă îl aveai pe Boată în spate, nu îţi mai trebuia ţambal, puteai să cânţi foarte bine doar cu vioara şi cu chitara.
Nicu Creţu nu cânta niciodată fără Boată sau fără Cicea. Îi şi lega o prietenie de-o viaţă. Era un om deosebit şi un mare chitarist, era unul din cei mai buni din ţară. Chitariştii buni din ţara asta îi numărai pe degete. El şi unchiul lui, Cicea, erau cei mai tari din Craiova, dar îi preferau şi cei de la Bucureşti, cum era marele ţambalist Toni Iordache, Mădălin Voicu, care venea mereu la Minerva să ne asculte. Pentru că în ultima perioadă se deplasa greu, mă rugase să mergem împreună la mormântul prietenului lui Nicu Creţu. Din păcate nu am mai apucat”.
Un formator de generații în ansamblurile oltenești
Influența lui Nelu Boată nu s-a limitat la scenă. El a fost recunoscut și ca mentor și formator de artiști, contribuind decisiv la educația muzicală a mai multor generații. Maestrul coregraf Ionel Garoafă, șeful Secției Ansamblul de dans popular „Maria Tănase”, a vorbit despre impactul profund pe care chitaristul l-a avut asupra parcursului său profesional.
„L-am cunoscut de copil, de prin anii ’80, când era la Ansamblul „Nicolae Bălcescu”, care ulterior a rămas ca secţie muzicală. Doamne, ce stil pedagogic extraordinar avea! Din calmitatea dumnealui, din liniştea sufletească, te făcea să simţi că arta nu se face cu stres, cu nervi, pe fugă, ci că arta e ceva de la Dumnezeu, este linişte, este pace. Iar ulterior, la Orchestra „Maria Tănase”, era unul dintre pilonii de bază care a contribuit foarte mult la calitatea interpretării pieselor instrumentale şi a jocurilor populare.
Nea Nelu Boată ne-a transmis profesionalismul: să nu încercăm să facem lucrurile de mântuială în artă, să facem lucruri de calitate, chiar dacă răspunsul vine mai târziu, când eşti apreciat pentru excelenţă. Eu eram o fire mai vulcanică, iar nea Nelu venea pe balcon la Casa Ştiinţei şi îmi spunea să iau lucrurile mai uşor, mai calm şi îl ascultam fiindcă ştiam că are dreptate. Şi am rămas prieteni toată viaţa. Era singurul instrumentist din garda veche care şi după ce s-a pensionat trecea pe la noi şi ne saluta, pentru că noi eram luaţi de vâltoarea vieţii şi nu prea mai aveam timp să ne mai întâlnim”.
O generație de aur care se încheie
Ionel Garoafă a mai arătat că Nelu Boată a făcut parte din generația de aur a muzicii populare românești, alături de nume precum Dumitru Zamfira, Cicea sau Pompilică, o generație pe care o consideră aproape dispărută odată cu această pierdere.
„Nea Nelu ne-a transmis spiritualitate, ne-a transmis credinţă, dragoste, sinceritate, pentru a ne face să înţelegem că viaţa este doar sentiment, restul materialului nu contează. Aşa a fost generaţia lor. S-a deschis ca o carte pentru noi şi ne-a făcut să-l iubim şi să asimilăm foarte repede cunoştinţele pe care ni le-a transmis”.
Moartea lui Nelu Boată lasă un gol profund în muzica populară românească. Discret, exigent și profund atașat valorilor autentice, chitaristul rămâne un reper pentru artiștii care l-au cunoscut și pentru generațiile care îi vor descoperi muzica.
Sursa: Capital
