Semnele de demență pe care neurologii spun să nu le ignori niciodată. Când uitarea nu mai e „normală” și merită un consult

Din cuprinsul articolului

Te oprești în mijlocul unei fraze și nu mai știi ce voiai să spui. Îți scapă numele unei persoane cunoscute. Mai faci o greșeală de orientare pe un drum pe care îl știi pe dinafară. Episoadele de uitare se întâmplă tuturor și nu înseamnă automat demență. Dar medicii specializați în sănătatea creierului spun că există câteva simptome care, atunci când devin repetitive sau se agravează, nu ar trebui lăsate „pe mai târziu”.

Într-o analiză publicată pe baza explicațiilor a trei neurologi americani, șase semne apar ca fiind cele mai importante „steaguri roșii” atunci când vorbim despre începutul unei tulburări cognitive. Printre ele se află probleme de memorie pe termen scurt, schimbări de somn, modificări de personalitate, dificultăți de limbaj, scăderea autonomiei în sarcini zilnice și probleme vizual-spațiale.

Mesajul nu este să intrăm în panică, ci să știm când merită o discuție calmă cu medicul, pentru că intervenția precoce poate schimba traseul bolii.

De ce e important să recunoști devreme semnele

Demența nu apare dintr-o dată. De multe ori începe cu modificări discrete, pe care familia le pune pe seama stresului, oboselii sau îmbătrânirii. În timp, însă, ele se cumulează și devin vizibile în viața de zi cu zi.

Tot mai multe date sugerează că prevenția și controlul factorilor de risc contează. Actualizarea din 2024 a raportului Lancet Commission on dementia estimează că aproximativ 45% din riscul global de demență ar putea fi prevenit sau întârziat prin adresarea unor factori modificabili de-a lungul vieții.

Asta nu înseamnă că „poți evita” demența în toate cazurile, ci că există un spațiu real de acțiune, mai ales când simptomele sunt surprinse devreme.

1) Uitarea care se repetă și se agravează, mai ales memoria de scurtă durată

Primul semn la care se gândesc aproape toți este uitarea. Dar neurologii fac diferența între mici scăpări și un tipar care începe să muște din viața de zi cu zi.

Cea mai îngrijorătoare este uitarea evenimentelor recente sau a conversațiilor care tocmai au avut loc, nu uitarea unui nume pe moment. Medicii spun că un semn tipic în fazele de debut este să uiți repetitiv lucruri pe care le-ai discutat recent, iar familia să creadă că persoana „nu era atentă”.

Important este și contextul. Problemele de memorie la vârste medii pot avea cauze tratabile, cum ar fi apneea de somn sau deficitul de vitamina B12, motiv pentru care consultul medical nu e o etichetă, ci o verificare.

Când devine serios

uiți frecvent conversații recente
pui întrebări repetate la interval scurt
începi să depinzi de bilețele pentru lucruri pe care înainte le țineai minte fără efort
episoadele se repetă săptămânal și cresc ca frecvență

2) Somn dereglat, oboseală persistentă, somnolență ziua

Somnul este o piesă centrală în sănătatea creierului. În timpul somnului, creierul își consolidează amintirile și „curăță” produse reziduale metabolice, iar când somnul devine prost calitativ, pot apărea dificultăți cognitive.

CDC recomandă pentru majoritatea adulților minimum 7 ore de somn pe noapte.

Mai mult, un studiu publicat în Neurology (martie 2025) a arătat că, la femei în jurul vârstei de 80 de ani, creșterea somnolenței diurne de-a lungul a cinci ani s-a asociat cu dublarea riscului de demență în acel interval. Studiul nu demonstrează cauzalitate, dar susține ideea că schimbările de somn pot fi semnal timpuriu sau factor de risc.

Semne care merită discutate cu medicul

treziri dese și somn fragmentat
somnolență excesivă ziua, neobișnuită pentru persoană
creșterea bruscă a nevoii de somn sau a somnului de zi
sforăit puternic, pauze de respirație observate de partener (suspiciune de apnee)

3) Schimbări de personalitate, dispoziție și comportament

Unul dintre cele mai subestimate semne este schimbarea psihologică. În unele cazuri, anxietatea, depresia nou apărută, iritabilitatea sau suspiciozitatea pot preceda problemele de memorie.

Neurologii subliniază că pot apărea și comportamente care nu erau caracteristice persoanei, cum ar fi impulsivitate, lipsă de tact, iritare neobișnuită, reacții disproporționate.

În anumite situații, modificările de comportament sunt sugestive pentru un tip de demență care apare mai devreme în viață, demența frontotemporală, ale cărei simptome pot începe între 40 și 65 de ani.

Nu e vorba doar despre „senilitate”. E vorba despre o schimbare clară de stil mental și emoțional.

4) Probleme de limbaj și cuvinte „pierdute” prea des

Toți avem momente cu „pe vârful limbii”. Îngrijorător devine când omul:

se blochează frecvent în conversație
ocolește cuvinte uzuale
pierde firul propoziției
nu mai găsește nume de obiecte familiare
înțelege mai greu propoziții complexe

Acest tip de modificare poate apărea în Alzheimer și în alte tulburări neurodegenerative.

Un semnal important este frecvența și faptul că începe să afecteze comunicarea zilnică.

5) Dificultăți în sarcini casnice și decizii uzuale

Aici nu vorbim despre „lene” sau dezinteres, ci despre funcții executive. Creierul își pierde treptat abilitatea de a organiza, planifica și executa.

Medicii oferă exemple foarte concrete:

persoana renunță la gătit deși îl făcea constant
nu mai gestionează corect medicamentele
uită plăți, rate, facturi
se încurcă în pași simpli, de rutină

În familie, acest punct este adesea cel care schimbă totul, pentru că marchează pierderea autonomiei.

6) Probleme vizual-spațiale și orientare

Creierul nu controlează doar memoria, ci și modul în care interpretăm spațiul. În demență, pot apărea:

dificultăți de apreciere a distanței și profunzimii
confuzie în spații familiare
dificultăți în a găsi obiecte în dezordine
orientare greoaie în trafic sau în locuri cunoscute

Aceste simptome sunt frecvent ignorate deoarece oamenii le pun pe seama vederii, dar pot indica o problemă de procesare a informației vizuale.

Când uitarea este normală și când devine semn de alarmă

O regulă simplă folosită în practică este aceasta:
îmbătrânirea normală încetinește, demența afectează funcționarea.

E relativ comun să:

uiți unde ai pus cheile, dar să îți amintești cu puțin efort
uiți un nume, dar să îl recunoști ulterior
te întorci din drum pentru că ai uitat ceva

Îngrijorător devine când:

uiți evenimente recente și nu îți amintești nici după ce ți se spune
repeți aceleași întrebări
ai dificultăți în sarcini pe care le stăpâneai perfect
apar schimbări de comportament care nu te caracterizează

Ce ar trebui să faci dacă observi aceste semne la tine sau la cineva apropiat

Notează exemple concrete timp de 2–4 săptămâni. Medicii lucrează mult mai bine cu situații precise decât cu „uită uneori”.
Programează un consult la medicul de familie, neurolog sau geriatru.
Cere o evaluare completă, pentru că unele cauze sunt tratabile, cum ar fi deficitul de B12, tulburări tiroidiene, depresie, apnee de somn.
Dacă există risc imediat, cum ar fi căderi, rătăcire, confuzie accentuată, consultul trebuie accelerat.

Acest articol are un rol informativ și nu înlocuiește sfaturile medicului. Pentru orice decizie privind tratamentul, consultați un specialist.