Din cuprinsul articolului
Urgențele Spitalului Universitar din Angers (CHU Angers), în vestul Franței, intră într-o grevă „nelimitată” din luni, 19 ianuarie, după ce sindicatul Force Ouvrière (FO) a acuzat „condiții de muncă nemaivăzute” și lipsa paturilor disponibile, într-un context dominat de afluxul de pacienți cu gripă. Protestul, anunțat prin presă locală și regională, vine după săptămâni de presiune tot mai mare, când urgențele au ajuns să funcționeze la limită.
FO cere deschiderea de paturi suplimentare și crearea unui post în plus de infirmier (aide-soignant), afirmând că situația actuală pune în pericol atât pacienții, cât și personalul.
Ce a declanșat greva la Angers
Sindicatul Force Ouvrière susține că problemele nu sunt noi, dar că vârful sezonului respirator a împins sistemul într-o zonă critică. În comunicatul citat de presă, FO spune că lipsa paturilor a fost semnalată „de luni de zile”, iar în weekend condițiile s-ar fi degradat și mai mult.
Potrivit relatărilor, FO invocă inclusiv situații în care pacienți ar fi fost internați într-un coridor de trecere, ceea ce sindicatul consideră o „punere în pericol” a pacienților.
Și sindicatul Sud Santé Sociaux descrie contextul ca fiind „catastrofal”, cu personal epuizat și soluții doar temporare.
Cererile personalului: paturi și oameni
Revindecările FO sunt concentrate pe două lucruri concrete:
-
paturi de spitalizare în plus, pentru a debloca urgențele
-
personal suplimentar (un post de aide-soignant)
În spital, paturile „din aval” fac diferența dintre un serviciu de urgență funcțional și unul blocat. Dacă nu ai unde transfera pacienții care au nevoie de internare, urgența devine, în mod impropriu, secție de spitalizare. Exact aici spun sindicaliștii că s-a ajuns.
De ce acest subiect ar trebui să intereseze și România
Cazul din Angers este despre Franța, dar mecanismul e familiar și în România. În fiecare iarnă, odată cu valurile de gripă și viroze respiratorii, unitățile de primiri urgențe (UPU) ajung să lucreze la capacitate maximă, iar problema nu este neapărat triajul, ci lipsa paturilor și deficitul de personal.
În practică, aceasta este una dintre cele mai dureroase asemănări între sisteme:
-
în Franța, urgențele se blochează când nu există paturi „în aval”
-
în România, aceeași blocare apare când secțiile sunt pline, iar UPU rămâne cu pacienți care nu pot fi transferați, ceea ce prelungește timpii de așteptare și crește tensiunea din spitale
Diferența e mai ales de formă, nu de fond. În Franța, sindicatele au o tradiție puternică și protestul devine instrument de presiune publică. În România, presiunea ajunge mai des să fie vizibilă prin:
-
supraaglomerare
-
timp de așteptare foarte mare
-
personal insuficient
-
epuizarea cadrelor, mai ales în vârf de sezon
În ambele cazuri, tema de bază rămâne aceeași: urgențele nu pot funcționa corect fără două resurse esențiale. paturi disponibile + personal suficient
O oglindă incomodă: urgențele ajung să trateze și ce nu ar trebui să trateze
Un alt paralelism relevant, pe care îl vedem și în România, este că urgențele ajung să „absoarbă” și cazuri care n-ar trebui să ajungă acolo, dar ajung din lipsă de alternative rapide.
În Franța, o parte din presiune vine sezonier. În România, pe lângă sezon, există și presiunea creată de accesul dificil la alte niveluri de îngrijire în anumite zone:
-
lipsa medicilor de familie în unele localități
-
program redus la ambulatoriu
-
acces greoi la consulturi în timp util
Rezultatul e mereu același: urgențele devin locul unde se adună tot, iar personalul se rupe între cazuri vitale și cazuri care ar fi trebuit rezolvate în altă parte.
Ce înseamnă greva pentru pacienți
În Franța, greva în spitale pune întotdeauna problema echilibrului dintre protest și siguranța pacienților. În astfel de situații, de regulă se păstrează un nivel minim de funcționare pentru urgențele grave, dar pot exista efecte reale asupra fluxului:
-
timpi de așteptare mai mari
-
triere mai strictă
-
reprogramări/întârzieri
În acest context, greva de la Angers devine și o formă de mesaj public: personalul spune că urgențele funcționează deja sub standard, iar fără măsuri structurale va fi din ce în ce mai rău.
