Din cuprinsul articolului
Deși nu se află printre cele mai frecvente cancere, cancerul pancreatic este unul dintre cele mai agresive, cu o mortalitate care rămâne aproape de incidență.
Acum, un studiu coordonat de cercetători brazilieni arată un mecanism-cheie care poate explica atât invazia rapidă, cât și durerea intensă asociată bolii: o proteină numită periostin, produsă în cantități mari de anumite celule din jurul tumorii (celule stelate pancreatice), pare să ajute celulele canceroase să infiltreze nervii și să se răspândească devreme.
Rezultatele au fost publicate în revista Molecular and Cellular Endocrinology și deschid discuția despre o posibilă țintă terapeutică nouă, într-un domeniu în care opțiunile sunt încă limitate.
De ce contează această descoperire: nervii ca „autostradă” pentru tumoră
În cancerul pancreatic, unul dintre semnele cele mai îngrijorătoare este invazia perineurală (perineural invasion, PNI), adică fenomenul prin care celulele tumorale pătrund în jurul nervilor sau chiar în fibrele nervoase și „călătoresc” de-a lungul lor.
Consecințele sunt duble și dramatice:
-
durere severă, uneori greu controlabilă
-
răspândire timpurie către alte zone, crescând riscul de metastaze și recidivă
Pentru oncologi, PNI este considerat un marker de agresivitate, iar frecvența lui este mare: în multe cazuri este descoperit abia după operație, la examenul histopatologic al piesei.
Ce au găsit cercetătorii
Punctul forte al studiului brazilian este că nu s-a uitat doar la celulele canceroase, ci la întregul ecosistem care înconjoară tumora, numit microambient tumoral.
Cercetătorii au analizat 24 de probe de cancer pancreatic, folosind metode moderne de profilare a expresiei genelor la nivel de celulă și cartografierea poziției lor în țesut. În acest fel, au putut vedea „cine face ce” și unde, cu o rezoluție foarte mare.
Concluzia: tumorile par să „reprogrameze” o parte din țesutul sănătos din jur, iar aici intră în scenă două elemente decisive:
-
celulele stelate pancreatice (pancreatic stellate cells, PSC)
-
periostinul, o proteină produsă de aceste celule
Rolul periostinului: remodelează țesutul și îi face loc cancerului spre nervi
Periostinul este o proteină implicată în remodelarea matricei extracelulare (structura care susține și organizează țesuturile). În termeni simpli, el poate schimba „arhitectura” din jurul tumorii.
În cancerul pancreatic, această remodelare pare să:
-
slăbească și dezorganizeze barierele naturale dintre celule
-
creeze „culoare” prin care tumora avansează
-
faciliteze ajungerea celulelor canceroase la nervi, care devin apoi o rută de extindere
E o piesă importantă, fiindcă sugerează că invazia nu e doar o „abilitate” a tumorii, ci și rezultatul unui teren remodelat de celulele din jur.
„Fibroza” care apără tumora
Cancerul pancreatic este notoriu pentru reacția sa desmoplazică: o fibroză intensă în jurul tumorii, cu țesut îngroșat, rigid, inflamat.
Studiul explică faptul că periostinul și celulele stelate contribuie la această reacție, iar efectul clinic este devastator:
-
medicamentele (chimioterapia, uneori și imunoterapia) pătrund mai greu
-
tumora rămâne protejată într-un microambient care îi susține supraviețuirea
Asta ajută să înțelegem de ce, în practică, cancerul pancreatic răspunde adesea slab, chiar și atunci când tratamentul e corect ales.
Durerea: legătura dintre invazia nervilor și suferința pacienților
Durerea din cancerul pancreatic nu este „doar” o consecință a inflamației sau a presiunii tumorale. Invazia perineurală poate produce:
-
sensibilizare nervoasă
-
distrugerea tecilor nervoase
-
un cerc vicios între nervi și tumoare, care alimentează progresia și durerea.
De aceea, pacienții pot avea dureri severe chiar și înainte ca tumora să fie foarte mare.
Datele internaționale arată că povara globală a cancerului pancreatic a crescut, iar prognosticul rămâne nefavorabil. În 2020, la nivel mondial au fost raportate aproximativ 500.000 de cazuri noi și aproape la fel de multe decese, semn al agresivității bolii.
O țintă terapeutică posibilă: se poate bloca periostinul?
Poate cea mai importantă parte a studiului este perspectiva terapeutică.
Cercetătorii sugerează că periostinul ar putea deveni o țintă promițătoare:
-
fie prin blocarea directă a acțiunii sale
-
fie prin reducerea/eliminarea celulelor stelate care îl produc
Deja există studii clinice în alte tipuri de cancer care investighează anticorpi împotriva periostinului, ceea ce ridică întrebarea legitimă: poate această strategie fi utilă și în cancerul pancreatic?
În prezent, nu există tratamente standard dedicate exclusiv invaziei perineurale, iar un medicament care ar ținti acest mecanism ar putea avea relevanță și în alte tumori în care PNI joacă un rol important.
Ce schimbă concret această descoperire
Nu vorbim de un tratament „gata”, ci de o explicație solidă pentru un comportament clinic pe care medicii îl văd zilnic.
Descoperirea pune în lumină trei idei care pot schimba direcția cercetării:
-
Tumora nu acționează singură: reușește pentru că își transformă mediul.
-
Invazia nervilor ar putea fi prevenită mai devreme, dacă țintești mecanismul potrivit.
-
Periostinul devine un candidat serios pentru terapii personalizate în PDAC (adenocarcinom ductal pancreatic).
Ce urmează
Cercetătorii spun că pasul următor este să transforme aceste date într-o strategie predictivă: intervenția înainte ca invazia să se instaleze, nu după ce este deja prezentă și observată postoperator.
Pentru pacienți, miza este uriașă: dacă invazia perineurală este una dintre cheile agresivității și durerii, atunci un tratament care o blochează ar putea însemna nu doar supraviețuire mai bună, ci și o viață cu mai puțină suferință.
