Din cuprinsul articolului
Dr. Sue Hwang, medic oncolog cu peste un deceniu de experiență, a crezut că are un risc scăzut de cancer la sân. Nu avea simptome, era activă, juca tenis zilnic și își creștea singură cei trei fii. Totuși, în ianuarie 2024, o investigație de rutină i-a schimbat viața.
Ecografia și mamografia au arătat cinci formațiuni suspecte în sânul drept și un ganglion limfatic cu aspect anormal. Prima reacție a fost una pe care o au mulți pacienți când aud diagnosticul, chiar dacă ea era medicul care le explica altora astfel de rezultate. „Parcă trebuie să fie o glumă. Nu se poate ca într-un singur an să fi dezvoltat cinci tumori. Nu este posibil. Și nici nu am simțit nimic”, a declarat Hwang pentru Business Insider.
Astăzi, la 48 de ani, după mastectomii bilaterale, chimioterapie, radioterapie și terapie hormonală, dr. Hwang este în remisie și își spune povestea într-un volum de memorii care urmează să apară, „From Both Sides of the Curtain”, un jurnal al momentului în care a trecut dintr-o dată de pe scaunul medicului pe patul de spital.
Diagnosticul care a șocat o oncologă obișnuită să dea vești grele
Sue Hwang era genul de om care părea că le poate face pe toate. Carieră solicitantă în oncologie, sport zilnic, trei copii, program plin. Nu avea noduli palpabili, nu avea dureri, nu avea semne care să o trimită cu gândul la cancer.
Șocul a venit când a văzut imaginile și raportul investigațiilor. Cinci mase suspecte într-un singur sân și un ganglion care ridica semne de întrebare. Hwang a spus că primul gând a fost unul rațional și imposibil de împăcat cu realitatea. Că nu poate fi adevărat ca într-un singur an să apară atâtea tumori, mai ales în lipsa simptomelor.
De ce povestea ei contează pentru orice femeie care se crede „cu risc mic”
Mulți oameni asociază cancerul la sân cu un tablou clar. Un nodul pe care îl simți, o durere, o modificare vizibilă. În realitate, o parte dintre cancere sunt descoperite la screening tocmai pentru că nu dau simptome evidente.
Povestea dr. Hwang este o lecție dură despre două lucruri.
Primul este că „mă simt bine” nu este un test medical.
Al doilea este că riscul nu arată mereu ca în broșuri. Poți avea grijă de tine, poți face sport, poți mânca decent și totuși să intri în statistica pe care nu ți-o dorești. Screeningul rămâne singura plasă de siguranță reală pentru depistare timpurie.
Când medicul devine pacient. „Cea mai mare frică era pentru copiii mei”
În interviurile acordate după diagnostic, dr. Hwang a spus că primul val de panică a fost legat de copii. La acel moment, băieții ei aveau 15, 13 și 11 ani. „Mă gândeam doar la copiii mei și la «Doamne, ce se va întâmpla dacă asta mă va omorî?»”, a povestit ea.
În mod paradoxal, deși știa exact ce implică tratamentul, cunoașterea nu a adus liniște. Dimpotrivă. A spus că a simțit pe pielea ei ce înseamnă să auzi procentele ca pacient, nu ca specialist.
Medicii ei, colegi și prieteni, i-au estimat o rată de supraviețuire de aproximativ 85%. Pe hârtie, un procent bun. În mintea ei, era suficient ca acei 15% să devină o obsesie.
Tratamentul a fost mai complex decât se aștepta
Pentru dr. Hwang, planul de tratament a însemnat un șir de pierderi, nu doar un plan medical scris pe o foaie.
A trecut prin:
-
mastectomii bilaterale
-
chimioterapie
-
radioterapie
-
terapie hormonală
Dincolo de partea clinică, povestea ei lovește într-un adevăr pe care mulți îl află prea târziu. Tratamentul nu se termină când se termină tratamentul.
„Din punct de vedere fizic, nu mai ești aceeași persoană. La finalul tratamentului, sânii mei dispăruseră, ovarele dispăruseră, uterul dispăruse, părul dispăruse. Impactul emoțional este uriaș”, a spus ea.
„Am fost învățată să fiu puternică.” De ce vulnerabilitatea a ajutat-o să se vindece
Înainte de diagnostic, Hwang spunea că își ținea dificultățile pentru ea. Era obișnuită să fie cea care susține, nu cea care cere sprijin. Cancerul i-a schimbat identitatea, apoi i-a schimbat medicina.
A început să vorbească deschis despre frică, anxietate, singurătate, despre corpul care se schimbă brusc. A început inclusiv să își întrebe pacienții cum au reușit să se adune după tratament, nu doar în timpul lui.
Iar răspunsul pe care îl repetă în interviuri este unul care se simte ca o propoziție simplă, dar foarte grea. Nu ești singur, chiar dacă te simți singur.
În timp ce tratamentele avansează, diagnosticele cresc
Povestea ei apare într-un context mai mare. Datele și studiile din ultimii ani arată o tendință îngrijorătoare. Incidența cancerului de sân la femeile sub 50 de ani crește în multe țări occidentale, iar cazurile la vârste tinere sunt tot mai vizibile.
În paralel, rămâne adevărat un lucru care contează enorm pentru speranța pacienților. Cancerul de sân, descoperit din timp, are rezultate bune, iar supraviețuirea crește odată cu progresele din screening și tratament.
Hwang compară des cancerul de sân cu alte diagnostice oncologice mult mai agresive. De exemplu, cancerul pancreatic continuă să aibă o rată de supraviețuire la 5 ani mult mai mică, în jurul a 12%, în principal din cauza depistării tardive.
Ce înseamnă, concret, lecția ei
Mesajul nu este „oricine poate face cancer, deci nu contează nimic”. Mesajul este altul.
Contează:
-
să nu te bazezi pe absența simptomelor
-
să nu amâni controalele recomandate
-
să tratezi screeningul ca pe o parte normală a vieții, nu ca pe o sperietoare
-
să nu te judeci dacă îți este frică
Hwang spune că, după experiența ei, a devenit un medic mai bun tocmai fiindcă a înțeles din interior ce înseamnă să trăiești cu incertitudine. Iar acum își dorește ca sistemul medical să ofere mai mult sprijin după tratament, în perioada în care oamenii ar trebui să fie „fericiți că au scăpat”, dar se simt adesea pierduți.
„Vreau cu adevărat ca oamenii să știe că nu sunt singuri. Este în regulă să nu știi. Este în regulă să îți fie frică. Este în regulă să ai anxietate”, a spus ea.
