Asigurări de sănătate în UE. Care sunt costurile suportate de români în 2026

Din cuprinsul articolului

Asigurări de sănătate 2026. Sistemele de asigurări de sănătate din Europa combină accesul public obligatoriu cu opțiuni private pentru servicii suplimentare sau mai rapide. Statul impune asigurarea publică. Contribuțiile diferă în funcție de statutul profesional, venit și vârstă. Tu, ca rezident, ai acces la consultații medicale, spitalizare și servicii de urgență prin sistemul public. Asigurările private completează aceste servicii. Ele acoperă frecvent stomatologia, analizele, ochelarii și intervențiile speciale.

Asigurare de sănătate în Germania

Majoritatea angajaților sunt automat înscriși în sistemul public dacă venitul anual nu depășește pragul stabilit pentru anul 2026. Contribuția se calculează ca procent din salariul brut, în jur de 14,6%, la care se adaugă o contribuție suplimentară variabilă, iar costul este împărțit egal între angajat și angajator. Sistemul acoperă consultații medicale, spitalizare, medicamente și servicii preventive. De asemenea, membrii familiei fără venituri pot fi incluși gratuit prin „asigurarea familială” (Familienversicherung). Printre cele mai populare case de asigurări se numără AOK, Techniker Krankenkasse (TK), Barmer și DAK.

Accesul la asigurarea privată este disponibil pentru liber profesioniști, funcționari publici și persoane a căror venit anual depășește pragul legal (JAEG). Costurile nu depind de venit, ci de vârstă, starea de sănătate și pachetul de servicii ales. Această opțiune oferă acces rapid la specialiști, tratamente preferențiale în spitale și decontarea unor servicii premium, cum ar fi implanturi dentare costisitoare.

Serviciile de urgență pot avea reguli speciale de decontare, astfel că verificarea condițiilor casei de asigurări este recomandată pentru evitarea unor coplăți neașteptate. Cardul European de Sănătate (EHIC) permite accesul la urgențe pentru vizitatori sau rezidențe temporare, dar nu înlocuiește asigurarea obligatorie pentru cei stabiliți permanent în Germania. La angajare, dovada asigurării trebuie prezentată angajatorului, iar persoanele noi pe piața muncii pot alege liber orice casă de asigurări publică (Krankenkasse).

Cota standard este de 14,6% din salariul brut, împărțită egal între angajat și angajator (7,3% fiecare). Pe lângă aceasta, fiecare casă de asigurări percepe o contribuție suplimentară (Zusatzbeitrag) care în 2026 variază între 1,7% și 2,5%, plătită tot în mod egal de angajat și angajator. Contribuția se aplică doar până la un prag lunar de aproximativ 5.500–6.000 € brut; veniturile care depășesc această sumă nu sunt impozitate suplimentar pentru sănătate. De exemplu, pentru un salariu de 3.000 € brut, contribuția totală estimată este de ~498 €/lună, partea angajatului fiind ~249 €, reținută direct din salariu.

Persoanele care lucrează independent trebuie să plătească întreaga contribuție, atât partea angajatului, cât și pe cea a angajatorului. Pentru venituri mici, există o contribuție minimă, calculată pe baza unui venit fictiv, de aproximativ 220–250 €/lună, incluzând și asigurarea obligatorie de îngrijire pe termen lung (Pflegeversicherung).

Accesibilă celor care depășesc pragul salarial de aproximativ 70.000 € anual, asigurarea privată se calculează în funcție de vârstă, starea de sănătate și riscurile acoperite. Pentru tinerii între 20 și 30 de ani, polițele încep de la 250–400 €/lună, iar pentru persoanele peste 40 de ani, costurile pot ajunge la 600–800 €/lună sau mai mult.

Pe lângă asigurarea de sănătate, toți rezidenții plătesc și pentru îngrijire pe termen lung: aproximativ 3,4% pentru cei cu copii și 4% pentru persoanele fără copii peste 23 de ani. Aceasta acoperă costurile serviciilor de îngrijire la domiciliu și instituționalizate.

Asigurare de sănătate în Franța

Angajații plătesc aproximativ 0,75%–1% din venitul brut, reținut automat din salariu, dar majoritatea finanțării provine din CSG și contribuțiile angajatorului. Liber-profesioniștii și auto-entrepreneurii achită o cotizație globală de aproximativ 21%–23% din cifra de afaceri, care include și sănătatea. Persoanele fără venituri care locuiesc legal în Franța mai mult de trei luni beneficiază de PUMa, care poate fi gratuită dacă veniturile sunt sub un prag stabilit.

Statul rambursează în jur de 70% din costuri, astfel că majoritatea rezidenților aleg o Mutuelle pentru a acoperi restul. Angajatorii din sectorul privat trebuie să plătească cel puțin 50% din primele angajaților, potrivit Capital.

Angajați: contribuție lunară între 20 € și 50 €
Studenți și liber-profesioniști:
Pachet de bază: 30 €–50 €/lună
Pachet mediu: 60 €–90 €/lună
Pachet premium: peste 100 €–150 €/lună
CSS (Complémentaire Santé Solidaire): gratuită sau sub 1 € pe zi pentru persoanele cu venituri mici.

O vizită la medicul generalist costă aproximativ 26,50–30 €. Statul rambursează ~70% (~17,55 €), Mutuelle acoperă restul (~8 €), iar pacientul plătește doar 1 € taxă forfetară.
Asigurare de sănătate în Italia

Pentru majoritatea angajaților și pensionarilor, înscrierea este gratuită, iar finanțarea se face prin impozite și contribuții reținute automat. Studenții fără venituri sau rezidenții neangajați pot opta pentru înscriere voluntară: costurile variază între 150 € și 200 € pe an pentru studenți și încep de la 387 € anual pentru persoanele fără venituri, crescând odată cu nivelul veniturilor.

Chiar și cu asigurare, anumite servicii necesită coplată („Ticket”), de obicei între 10 € și 50 € per vizită sau analiză, inclusiv pentru vizite la specialiști sau urgențe clasificate drept „cod alb”.

Mulți italieni aleg o poliță privată pentru a evita listele de așteptare din spitalele publice sau pentru a acoperi servicii stomatologice și intervenții complexe.

Polițe individuale de bază: 300 €–600 €/an, acoperă spitalizare și intervenții majore.

Polițe complete (Full Cover): 1.200 €–2.500 €/an, includ consultații private, stomatologie, ochelari și analize rapide.

Pentru persoane peste 60 de ani, costul poate depăși 3.000 € pe an.

Asigurare de sănătate în Belgia

Angajații plătesc automat aproximativ 3,55% din salariul brut, împărțit cu angajatorul, iar pensionarii sunt incluși similar. Liber-profesioniștii achită contribuții trimestriale de aproximativ 20,5% din venitul net impozabil, care includ și asigurarea de sănătate.

Înscrierea la o casă de asigurări este necesară pentru rambursarea consultațiilor și medicamentelor. În 2026, costul mediu pentru adulți este între 12 € și 18 € pe lună, copiii fiind incluși gratuit sub tutela părinților. Cotizația acoperă serviciile administrative și oferă beneficii suplimentare, cum ar fi prime pentru ochelari, sport sau servicii de psihologie. CAAMI/HZIV oferă o opțiune gratuită, dar cu rambursări doar pentru pachetul de bază.

Pentru a acoperi costurile ridicate ale spitalizării, mulți belgieni optează pentru asigurare suplimentară. Aceasta poate fi oferită prin angajator sau contractată individual, cu costuri între 15 € și 40 € pe lună, în funcție de vârstă și nivelul de acoperire. Furnizori frecvenți includ DKV și AG Insurance.

Consultație medic generalist: cost real 4 €–6 € cu Dosar Medical Global deschis.
Consultație medic specialist: cost real 12 €–15 €.
Cotizație Mutuelle: ~15 €
Asigurare spitalizare (dacă nu este oferită de angajator): ~20 €
Total voluntar/direct: ~35 € pe lună, pe lângă contribuțiile obligatorii din salariu.

Asigurare de sănătate în Danemarca

Orice rezident cu număr CPR primește automat „cardul galben”, care permite acces gratuit la medicul de familie, specialiști (cu trimitere), spitale și urgențe. Opțiunea de a alege un medic diferit față de cel repartizat presupune o coplată de 40 DKK (~5,4 €) în 2026.

Pentru servicii neacoperite complet de stat, cum sunt stomatologia, ochelarii sau fizioterapia, mulți danezi aleg o asigurare suplimentară. Cea mai populară opțiune (Grupul 5) costă aproximativ 1.740 DKK pe an (~235 €), iar polițele mai complexe oferă rambursări mai mari pentru operații sau tratamente speciale, cu prețuri între 3.836 și 4.552 DKK anual (~518–615 €). Copiii sunt, de regulă, incluși gratuit până la 16–18 ani.

Pentru a evita listele de așteptare, mulți danezi optează pentru polițe private care oferă acces rapid la clinici și servicii specializate. În 2026, o poliță individuală de bază costă aproximativ 336 DKK pe lună (~45 €), adică ~4.033 DKK pe an (~545 €). Multe polițe sunt oferite gratuit de angajatori ca beneficiu extrasalarial.

Stomatologie adulți: între 35% și 60% din costul procedurilor (echivalent ~12–20 € pentru proceduri standard).
Medicamente: primele 1.000–1.100 DKK anual (~135–145 €) sunt plătite integral, după care statul subvenționează progresiv între 50% și 100%.

Urgențe pentru nerezidenți: fără Card European de Sănătate, costurile pot fi semnificative, fiind recomandată asigurarea de călătorie.

Asigurare de sănătate în Elveția

Toți rezidenții din Elveția sunt obligați să aibă o asigurare de sănătate prin sistemul KVG/LAMal, iar primele lunare au crescut în medie cu 4,4% la nivel național.

Primele nu depind de venit, ci de vârstă, canton și tipul de asigurare. Media generală este de aproximativ 393 CHF (~378 €) pe lună. Pentru adulții peste 26 de ani, costul mediu ajunge la 465 CHF (~447 €), în timp ce tinerii între 19 și 25 de ani plătesc în jur de 326 CHF (~313 €). Copiii sub 18 ani au prime medii de 123 CHF (~118 €).

Costurile variază considerabil în funcție de regiune. Ticino a înregistrat cea mai mare creștere, de 7,1%, urmat de Valais (5,9%) și Appenzell Innerrhoden (5,7%). În schimb, cantonul Zug a redus primele cu aproximativ 15% folosind surplusul bugetar pentru a acoperi aproape integral costurile spitalicești timp de doi ani.

Pe lângă prima lunară, asigurații suportă:

Suma anuală plătită din buzunar înainte ca asigurarea să înceapă rambursarea cheltuielilor, între 300 și 2.500 CHF (~288–2.400 €). Franșizele mai mari reduc costul lunar.
Cota-parte (Quota-part): după atingerea franșizei, asiguratul plătește 10% din costuri, cu un plafon de 700 CHF/an (~673 €) pentru adulți și 350 CHF/an (~337 €) pentru copii.

Asigurare de sănătate în Ungaria

Sistemul de sănătate din Ungaria este centralizat și administrat de Fondul Național de Asigurări de Sănătate (NEAK), oferind acces universal rezidenților, dar costurile diferă în funcție de statutul profesional și vârsta beneficiarului.

Cei care lucrează cu contract de muncă plătesc automat 7% din salariul brut pentru asigurarea de sănătate, sumă reținută de angajator și virată către stat. Aceasta garantează acces complet la consultații, spitalizare și servicii de urgență în sistemul public.

Cei care nu sunt angajați și nu sunt acoperiți prin alte forme de asigurare trebuie să achite o taxă fixă lunară, estimată în 2026 la aproximativ 12.000 HUF (~155 RON). Plata acestei taxe este obligatorie pentru rezidenții care doresc să beneficieze de serviciile publice.

Din cauza timpilor de așteptare din sistemul public, multe persoane aleg pachete private. Opțiunile de bază pentru consultații și analize în clinici private încep de la circa 15.000 HUF (~190 RON) pe lună, în timp ce pachetele complete, care includ și spitalizare, pot depăși 50.000 – 70.000 HUF (~630 – 880 RON). Furnizorii importanți în 2026 includ Generali, Union, Allianz și Medicover.

Studenții cu bursă sau prin acorduri bilaterale beneficiază de asigurare gratuită, în timp ce studenții independenți din afara UE pot achiziționa polițe NEAK, care costă aproximativ 30% din salariul minim brut pe lună. Cardul European de Sănătate (EHIC) acoperă doar urgențele și nu înlocuiește asigurarea pe termen lung.

Asigurare de sănătate în Bulgaria

Bulgaria menține unul dintre cele mai accesibile sisteme de sănătate din Uniunea Europeană, gestionat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (NZOK). Accesul și costurile depind de statutul profesional și de alegerea unei asigurări suplimentare private.

Cei care lucrează cu contract de muncă contribuie cu 8% din salariul brut la asigurarea de sănătate, sumă împărțită între angajat (3,2%) și angajator (4,8%). Contribuția se aplică până la un plafon de venit de aproximativ 3.750 BGN în 2026. Aceasta asigură acces complet la consultații, spitalizare și urgențe în sistemul public.

Rezidenții fără venituri regulate sau liber profesioniști trebuie să plătească o cotizație lunară minimă prin Agenția Națională de Venituri (NAP). Pentru 2026, aceasta este estimată la aproximativ 43 BGN (~110 RON) pe lună. Neplata contribuției pentru mai mult de trei luni poate duce la pierderea statutului de asigurat, obligând plata retroactivă a restanțelor pe ultimii cinci ani.

Pentru a evita timpii de așteptare din spitalele publice și pentru a beneficia de condiții mai bune, mulți bulgari aleg asigurări suplimentare private. Pachetele de bază încep de la 30 – 50 BGN (~75 – 125 RON) pe lună și oferă acces la clinici și spitale private moderne. Principalii furnizori sunt Bulstrad, Allianz Bulgaria, Generali și Euroins.

Asigurare de sănătate în Belgia

Angajații plătesc aproximativ 3,55% din salariul brut, iar pensionarii sunt incluși similar. Liber-profesioniștii achită contribuții trimestriale de aproximativ 20,5% din venitul net impozabil, care includ și asigurarea de sănătate.

Pentru a acoperi costurile ridicate ale spitalizării, belgienii optează pentru asigurare suplimentară. Aceasta poate fi oferită prin angajator sau contractată individual, cu costuri între 15 € și 40 € pe lună, în funcție de vârstă și nivelul de acoperire. Furnizori frecvenți includ DKV și AG Insurance.

Consultație medic generalist: cost real 4 €–6 € cu Dosar Medical Global deschis.
Consultație medic specialist: cost real 12 €–15 €.
Cotizație Mutuelle: ~15 €
Asigurare spitalizare (dacă nu este oferită de angajator): ~20 €
Total voluntar/direct: ~35 € pe lună, pe lângă contribuțiile obligatorii din salariu.