Din cuprinsul articolului
Puțini salariați știu că există tipuri de concedii medicale pentru care statul suportă integral indemnizația, prin bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Angajatorul plătește inițial banii către angajat, dar îi recuperează apoi în totalitate de la stat. Regula este stabilită prin OUG nr. 158/2002 și rămâne valabilă și în 2026.
Aceste concedii nu trebuie confundate cu concediul medical obișnuit pentru boală, unde angajatorul suportă primele zile, iar restul este decontat de CNAS. În cazul categoriilor speciale, finanțarea este exclusiv din FNUASS.
Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav este unul dintre cele mai importante exemple. Se acordă până la vârsta de 12 ani sau până la 18 ani în cazul copilului cu handicap ori cu afecțiuni intercurente. Tot statul acoperă integral indemnizația. La fel se întâmplă și pentru concediul acordat în cazul copiilor cu afecțiuni grave, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Un alt tip de concediu susținut 100% de bugetul FNUASS este cel pentru îngrijirea copilului aflat în carantină sau izolare, dar și concediul acordat salariatului care se află el însuși în carantină sau izolare. Aici vorbim despre o protecție directă pentru situații cu impact epidemiologic, unde responsabilitatea este transferată integral către stat.
Concediul de risc maternal este, de asemenea, suportat integral de FNUASS. El se acordă femeilor însărcinate sau lăuzelor care nu pot desfășura activitatea profesională în condiții de siguranță. În acest caz, indemnizația este de 75% din media veniturilor brute realizate în ultimele șase luni.
Concediul de maternitate, pentru sarcină și lăuzie, intră în aceeași categorie. Este unul dintre cele mai cunoscute concedii medicale plătite integral de stat, cu o indemnizație de 85% din baza de calcul. El acoperă perioada de dinainte și de după naștere și reprezintă o formă esențială de protecție socială.
Indemnizațiile pentru reducerea timpului de muncă
Tot din bugetul FNUASS sunt plătite integral și indemnizațiile pentru reducerea timpului de muncă, atunci când există motive medicale care justifică această măsură.
Pentru toate aceste tipuri de concedii este necesar un stagiu minim de cotizare. Asta înseamnă că beneficiarul trebuie să fi contribuit o perioadă la sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru a avea dreptul la indemnizație. Excepțiile apar doar în cazuri strict reglementate, precum unele situații epidemiologice sau urgențe medicale.
Cuantumul indemnizațiilor este stabilit clar de lege. Pentru concediul medical acordat în cazul carantinei sau izolării copilului, indemnizația este de 100%. Pentru concediul de risc maternal, procentul este de 75%. Pentru celelalte concedii suportate integral de stat, inclusiv maternitatea și îngrijirea copilului bolnav, indemnizația este de 85% din baza de calcul.
Regimul este diferit pentru concediul medical obișnuit, acordat pentru incapacitate temporară de muncă. Aici, angajatorul plătește primele cinci zile de concediu, iar restul este decontat de CNAS din FNUASS. Este un mecanism mixt, care nu trebuie confundat cu situațiile în care statul suportă integral costurile.
Accidente de muncă și boli profesionale
O altă categorie specială este cea a concediilor medicale acordate pentru accidente de muncă și boli profesionale. În acest caz, stagiul de cotizare nu este necesar. Angajatorul suportă doar primele trei zile, iar restul perioadei este decontată de casele teritoriale de pensii, nu de CNAS.
Diferențele sunt importante, pentru că ele influențează direct cine plătește indemnizația și din ce sursă bugetară provin banii. Pentru salariați, aceste informații fac diferența între un drept clar și o confuzie administrativă. Pentru angajatori, ele stabilesc ce sume pot fi recuperate integral de la stat și ce sume rămân definitiv în sarcina firmei.
În 2026, într-un context în care regulile privind concediile medicale devin mai stricte, iar prima zi de concediu medical este suportată de angajat în anumite situații, cunoașterea concediilor plătite integral de stat devine esențială. Ele reprezintă una dintre puținele zone în care protecția socială funcționează fără costuri reale pentru angajator și fără pierderi pentru salariat.
