Din cuprinsul articolului
O echipă de cercetători din Spania a reușit ceea ce până acum părea aproape imposibil: dispariția completă a tumorilor pancreatice în modele animale, fără efecte toxice majore și cu prevenirea recidivei.
Rezultatele, publicate la finalul lunii ianuarie 2026 în prestigioasa revistă științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), deschid drumul către noi studii clinice pentru pacienții cu adenocarcinom ductal pancreatic, una dintre cele mai letale forme de cancer.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Centrul Național Spaniol de Cercetare a Cancerului (CNIO), sub coordonarea oncologului Mariano Barbacid. Strategia lor se bazează pe o terapie triplă țintită, care atacă simultan trei verigi esențiale din lanțul molecular al oncogenei KRAS, responsabilă de dezvoltarea și rezistența acestui tip de tumoră.
Rezultatul: în trei modele animale diferite, tumorile au regresat complet, iar șoarecii au rămas fără semne de boală timp de peste 200 de zile după tratament.
De ce este această descoperire atât de importantă
Cancerul pancreatic este recunoscut drept unul dintre cele mai agresive cancere solide. În Europa, rata de supraviețuire la cinci ani rămâne sub 10%, iar majoritatea pacienților sunt diagnosticați în stadii avansate, când opțiunile terapeutice sunt limitate.
Problema majoră este rezistența rapidă la tratament. Chiar și terapiile moderne eșuează adesea, pentru că blocarea unei singure ținte moleculare permite tumorii să găsească rute alternative de supraviețuire.
Cercetătorii spanioli au abordat exact acest obstacol.
Au combinat:
– un inhibitor experimental al KRAS
– un medicament deja aprobat pentru cancerul pulmonar
– un degradator proteic care blochează STAT3 și EGFR, două proteine implicate în proliferarea tumorală
Prin atacarea simultană a acestor trei puncte-cheie, tumora nu a mai reușit să dezvolte mecanisme de scăpare.
„Este pentru prima dată când obținem un răspuns complet și durabil, cu toxicitate scăzută, în modele de cancer pancreatic”, a explicat Mariano Barbacid în prezentarea rezultatelor.
Ce arată datele din laborator
În experimentele CNIO:
– creșterea tumorală a fost complet stopată
– masele tumorale au dispărut
– nu au fost observate efecte secundare semnificative
– animalele au rămas fără recidivă pe termen lung
Testele au inclus atât modele genetice de cancer pancreatic, cât și tumori implantate din țesuturi umane.
Autorii subliniază că succesul nu vine dintr-un „medicament minune”, ci din logica terapiei combinate, gândită special pentru a preveni apariția rezistenței.
Următorul pas: studii pe oameni
Deși rezultatele sunt spectaculoase, cercetătorii avertizează că suntem încă în faza preclinică.
Inhibitorii KRAS ar putea ajunge în studii clinice în 2026–2027, însă degradatorii STAT3 se află încă în stadii experimentale. Optimizarea combinației pentru pacienți va necesita timp, finanțare și aprobări de reglementare.
„Nu suntem încă pregătiți pentru tratamente la oameni, dar acest studiu trasează direcția clară pentru viitoarele trialuri clinice”, au precizat autorii.
Dacă strategia va fi confirmată la pacienți, ar putea reprezenta una dintre cele mai mari schimbări de paradigmă din oncologia ultimelor decenii.
Un motiv rar de optimism într-un cancer cu prognostic sumbru
Adenocarcinomul ductal pancreatic este considerat de mult timp unul dintre „ultimele bastioane” ale oncologiei, un cancer care rezistă aproape oricărei intervenții.
Descoperirea echipei CNIO nu este un leac imediat, dar demonstrează că rezistența tumorală poate fi depășită printr-o abordare moleculară inteligentă.
Pentru mii de pacienți care primesc anual acest diagnostic devastator, studiul aduce ceva extrem de rar în acest domeniu: speranță fundamentată științific.
Ce este gena KRAS și de ce a fost considerată „netratabilă” timp de decenii
KRAS este una dintre cele mai frecvent mutate gene din cancerul uman. Aproximativ 90% dintre cancerele pancreatice, peste 30% dintre cele colorectale și aproape un sfert dintre cele pulmonare prezintă mutații KRAS.
Rolul ei este esențial: gena KRAS controlează semnalele care spun celulelor când să crească, când să se dividă și când să moară. Atunci când apare o mutație, acest „comutator” rămâne blocat pe poziția „pornit”. Celulele continuă să se multiplice necontrolat, iar tumora devine extrem de agresivă.
Timp de peste 40 de ani, KRAS a fost catalogată drept „undruggable” – imposibil de atacat cu medicamente – din mai multe motive:
– proteina KRAS are o suprafață netedă, fără „buzunare” chimice unde să se lege ușor un medicament
– funcționează ca un întrerupător molecular extrem de stabil
– este implicată în multiple căi biologice vitale, ceea ce făcea dificilă blocarea ei fără toxicitate severă
Cu alte cuvinte, cercetătorii știau că KRAS este motorul multor cancere, dar nu aveau cum să-l oprească direct.
Abia după 2010, odată cu progresele din chimia structurală și biologia moleculară, au apărut primele molecule capabile să „agațe” forme specifice ale KRAS mutat.
Momentul de cotitură a venit în 2021, când FDA a aprobat primul inhibitor KRAS din istorie.
Primele medicamente anti-KRAS deja existente
În prezent există două medicamente aprobate în SUA și UE pentru anumite forme de cancer pulmonar:
– Sotorasib (Lumakras)
– Adagrasib (Krazati)
Ambele țintesc mutația KRAS G12C, frecventă în cancerul pulmonar, dar rară în cel pancreatic.
Problema este că, deși aceste medicamente pot reduce tumora inițial, cancerul dezvoltă rapid mecanisme de rezistență. Exact acest blocaj încearcă să îl depășească terapia triplă dezvoltată în Spania.
Ce terapii similare sunt acum în dezvoltare în Europa și SUA
În 2026, cercetarea oncologică se află într-o cursă intensă pentru „spargerea codului” KRAS. Mai multe direcții sunt testate simultan:
Inhibitori KRAS de nouă generație
Companii precum Amgen, Mirati, Revolution Medicines și Roche dezvoltă molecule care nu mai vizează doar G12C, ci și alte mutații precum:
– G12D (foarte frecventă în pancreas)
– G12V
– G13D
Unele dintre aceste terapii se află deja în faze timpurii de studii clinice în SUA.
Degradatori proteici (PROTACs)
În loc să blocheze proteina KRAS, aceste molecule o distrug complet.
Această tehnologie este considerată una dintre cele mai promițătoare arme contra cancerelor rezistente și este exact abordarea folosită și în studiul CNIO, prin degradarea STAT3.
Mai multe astfel de degradatoare sunt testate în laboratoare din SUA, Germania și Elveția.
Vaccinuri personalizate anti-KRAS
Centre precum Memorial Sloan Kettering (New York) și BioNTech (Germania) lucrează la vaccinuri ARN care „învață” sistemul imunitar să recunoască celulele cu KRAS mutat.
Primele rezultate arată răspunsuri imune promițătoare la pacienți cu cancer pancreatic operat.
Terapie combinată: modelul „atacă din trei direcții”
Exact strategia prezentată de cercetătorii spanioli devine tot mai populară:
– inhibitor KRAS
– blocarea căilor alternative (EGFR, STAT3, MEK)
– stimularea sistemului imun
Mai multe trialuri clinice din SUA combină deja KRAS inhibitors cu imunoterapie sau cu alte terapii țintite.
Există astfel de tratamente în România?
Deocamdată, nu.
În România:
– inhibitorii KRAS sunt disponibili doar pentru anumite cazuri de cancer pulmonar
– terapiile experimentale pentru pancreas nu sunt încă accesibile
– nu există studii clinice active pe terapia triplă KRAS-EGFR-STAT3
Pacienții pot avea acces doar prin includere în trialuri internaționale, în centre din Vestul Europei.
De ce descoperirea spaniolilor este diferită
Ce face studiul CNIO cu adevărat remarcabil nu este doar eliminarea tumorii, ci prevenirea recidivei.
Majoritatea terapiilor actuale „lovesc” cancerul temporar. Tumora revine aproape inevitabil.
Prin blocarea simultană a trei mecanisme-cheie, cercetătorii au reușit pentru prima dată să închidă toate căile de scăpare ale cancerului pancreatic.
Este un concept care ar putea fi replicat și pentru alte tipuri de cancer conduse de KRAS.
Cât durează, în medie, până o descoperire de laborator devine tratament real
Între un rezultat spectaculos obținut în laborator și un medicament disponibil pentru pacienți există, de regulă, un drum lung.
Potrivit datelor publicate de Tufts Center for the Study of Drug Development și confirmate de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), dezvoltarea unui medicament oncologic durează în medie între 10 și 15 ani, uneori chiar mai mult.
Procesul include mai multe etape obligatorii:
Mai întâi urmează faza preclinică, în care tratamentul este testat pe celule și animale. Această etapă poate dura între 2 și 4 ani și este exact punctul în care se află acum terapia triplă dezvoltată de cercetătorii spanioli.
Dacă rezultatele sunt suficient de solide, începe testarea pe oameni.
Faza I verifică siguranța și dozajul pe un număr mic de pacienți și durează, de obicei, 1–2 ani.
Faza II urmărește eficiența și reacțiile adverse pe câteva sute de persoane, încă 2–3 ani.
Faza III este cea mai amplă și costisitoare, implicând mii de pacienți din mai multe țări, comparând noul tratament cu terapiile standard. Această etapă poate dura între 3 și 5 ani.
Abia după finalizarea cu succes a tuturor acestor faze, producătorul poate cere aprobarea autorităților de reglementare, precum EMA în Europa sau FDA în SUA.
Chiar și atunci, evaluarea dosarului mai poate dura între 6 și 18 luni.
În total, din momentul unei descoperiri promițătoare în laborator până la disponibilitatea reală într-un spital, pot trece 12–20 de ani.
Statistic vorbind, doar aproximativ 5% dintre terapiile oncologice care intră în studii clinice ajung să fie aprobate, conform analizei realizate de MIT Sloan și Biotechnology Innovation Organization.
Există însă și excepții
În situații considerate critice, autoritățile pot accelera procesul.
Așa s-a întâmplat cu primele inhibitoare KRAS pentru cancer pulmonar sau cu vaccinurile anti-COVID, care au ajuns pe piață în mai puțin de doi ani, datorită finanțării masive și procedurilor de urgență.
În oncologie, FDA și EMA folosesc mecanisme precum „fast track”, „breakthrough therapy” sau „conditional approval”, care pot scurta drumul la 5–7 ani pentru tratamentele cu impact major asupra supraviețuirii.
Cercetătorii spanioli estimează că, dacă finanțarea și aprobările vor decurge rapid, primele teste pe pacienți cu cancer pancreatic ar putea începe în 2026–2027. În scenariul optimist, un tratament ar putea deveni disponibil la scară largă abia spre începutul anilor 2030.
