Din cuprinsul articolului
O femeie cu depresie rezistentă la tratament a obținut o ameliorare semnificativă a stării de spirit și energiei după administrarea hormonului tiroidian T3. Descoperă cum această abordare poate fi eficientă când antidepresivele clasice eșuează.
Ce este depresia rezistentă la tratament
Depresia rezistentă la tratament (TRD- treatment-resistant depression) afectează un procent semnificativ de persoane care nu răspund la terapiile standard, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) sau inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI).
Pacienții cu TRD experimentează simptome persistente precum:
- Stare de tristețe și lipsă de motivație
- Probleme de concentrare și energie scăzută
- Modificări ale apetitului și somnului
Eșecul tratamentelor clasice și nevoia de alternative
Într-un caz documentat, o femeie de 48 de ani, perimenopausală, cu obezitate și hipertensiune, a urmat numeroase tratamente antidepresive timp de peste doi ani fără rezultate notabile, scrie psychiatrist.com.
Pacienta era sub tratament cu bupropion XL 450 mg, fluoxetine 40 mg și aripiprazole 15 mg, însă simptomele persistau, inclusiv:
- Hipersomnie
- Apetit crescut
- Concentrare slabă
- Lipsa motivației
Ea a refuzat proceduri mai invazive, precum terapia electroconvulsivă (ECT), stimularea magnetică transcraniană (TMS) sau ketamina, din cauza riscurilor cognitive și a efectelor secundare.
Hormonul tiroidian T3- o soluție neașteptată
După evaluări clinice complete, cu analize tiroidiene normale, pacienta a primit T3 (liotironină) în doză mică, inițial 10 µg, crescută la 25 µg/zi după două săptămâni.
Rezultatele au fost remarcabile:
- După 4 săptămâni, starea de spirit, motivația și energia s-au îmbunătățit semnificativ
- Concentrarea și funcția cognitivă s-au normalizat
- Nu au fost raportate efecte secundare
Scorul PHQ-9 a scăzut de la 16–20 la <7, indicând o ameliorare majoră. Evaluările tiroidiene ulterioare la 1 și 6 luni au rămas în limite normale.
Acest caz demonstrează potențialul T3 ca terapie adjuvantă în depresia rezistentă la tratament, chiar și atunci când antidepresivele convenționale eșuează.
Administrarea sub supraveghere medicală poate oferi pacienților o șansă reală de recuperare, fără efecte adverse majore.
