„Înainte nu erau atâtea boli la copii” este una dintre cele mai des întâlnite afirmații atunci când vorbim despre sănătatea celor mici. Mulți părinți și bunici o folosesc pentru a explica de ce generațiile trecute li se par mai „rezistente”, iar copiii de astăzi mai fragili. Din punct de vedere medical, însă, această idee este greșită.
Medicul pediatru Adriana Cârlan explică limpede de ce nu avem mai multe boli acum, ci mai multe diagnostice corecte.
„Bolile copilăriei au existat dintotdeauna. Ceea ce a lipsit mult timp a fost capacitatea medicinei de a le recunoaște, diferenția și diagnostica.
Autismul nu era un diagnostic; copiii erau încadrați generic la „schizofrenie infantilă” sau „psihoze ale copilăriei”.
ADHD-ul nu exista ca entitate medicală; copiii erau considerați „neastâmpărați” sau „prost educați”.
Epilepsia era descrisă vag prin „convulsii” sau „crize”.
Sindromul Down era recunoscut doar clinic, fără a se cunoaște cauza genetică (trisomia 21 a fost identificată abia în 1959).
Astmului și alergiilor nu li se cunoștea mecanismul inflamator; alergia ca termen medical apare abia la începutul secolului XX.
Apendicita și alte forme de abdomen acut erau descrise ca „inflamații abdominale”, adesea cu evoluție fatală.
Diabetul era cunoscut prin pierdere ponderală și deshidratare severă; înainte de descoperirea insulinei, boala era aproape întotdeauna letală la copil.
Hepatitele erau recunoscute doar prin icter, fără a se diferenția cauzele.
Anemia era descrisă ca „slăbiciune” sau „paloare”, fără identificarea tipului sau a cauzei.
Infecțiile reprezentau o cauză majoră de mortalitate infantilă: pneumonii, meningite, septicemii, infecții digestive severe. În lipsa antibioticelor, vaccinurilor și terapiei intensive, multe evoluau rapid spre deces.
Cancerul pediatric, malformațiile congenitale și bolile genetice au existat întotdeauna, dar fără metode de diagnostic și tratament, prognosticul era extrem de rezervat. Mulți copii decedau precoce, fără un diagnostic clar.
Mortalitatea infantilă era ridicată. Bunicile noastre puteau avea mai mulți copii decedați, iar cauza morții era adesea notată generic: „infecție”, „febră”, „slăbiciune”.
Astăzi vedem mai multe diagnostice, nu mai multe boli.
Medicina pediatrică modernă nu a inventat patologii. A creat instrumentele prin care copilul poate fi înțeles, tratat și salvat”.
