Din cuprinsul articolului
Pe 8 și 9 iunie 2025, România marchează una dintre cele mai vechi și puternice sărbători din calendarul ortodox – Rusaliile, cunoscute și sub numele de Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea. În prima zi, care cade duminica, credincioșii participă la slujba solemnă din biserici, iar luni, 9 iunie, este zi liberă legală, a doua zi de Rusalii.
Dincolo de ziua liberă, sărbătoarea are rădăcini adânci, atât religioase cât și populare, iar pentru multe comunități de la sate și orașe, obiceiurile se păstrează neschimbate de generații.
Ce înseamnă Rusaliile și de ce sunt importante
Evenimentul pe care Rusaliile îl comemorează are loc la 50 de zile după Învierea lui Hristos și este descris în Noul Testament ca momentul în care Duhul Sfânt a coborât peste apostoli, transformându-i în predicatori ai credinței creștine în limbile celor care îi ascultau.
Potrivit Faptelor Apostolilor, adunați într-o casă în Ierusalim, apostolii au început să vorbească în limbi necunoscute, iar Sfântul Petru a ținut prima predică a creștinismului, convertind și botezând aproximativ 3.000 de oameni. Este momentul considerat nașterea Bisericii creștine.
Denumirea de „Rusalii” provine, de fapt, din latinescul Rosalia, o sărbătoare romană a trandafirilor și a morților, care s-a suprapus peste tradiția creștină.
Tradiții și ritualuri religioase
În biserici, Duminica Rusaliilor este marcată de o slujbă specială, cunoscută sub numele de Vecernia plecării genunchilor, în timpul căreia credincioșii îngenunchează și se rostesc șapte rugăciuni de invocare a harului divin.
Tot atunci, preoții binecuvântează ramuri verzi de tei sau nuc, care simbolizează limbile de foc ce s-au pogorât peste apostoli. Aceste ramuri sunt luate acasă, păstrate la icoane și, odată uscate, sunt îngropate sau arse cu grijă, nu aruncate la gunoi. Unele gospodării le folosesc și ca decorațiuni la uși sau ferestre, considerându-le apărători împotriva bolilor și a duhurilor rele.
Obiceiuri păstrate în satele din sud și Ardeal
Rusaliile vin imediat după Moșii de vară, zi dedicată pomenirii morților. În multe zone rurale, cu o zi înainte, femeile împart oale și colaci împodobiți cu flori, în memoria celor dispăruți. Duminica, se împart farfurii frumos ornate pentru cei vii.
În unele locuri din Oltenia și Muntenia, se dansează Călușul – un dans ritualic spectaculos, considerat o formă de exorcizare a spiritelor rele. În Teleorman și Olt, dar și în sate din Dolj și Vâlcea, cetele de călușari încă umblă pe la case, cu costumații tradiționale și bețe ornate, pentru a alunga „luatul de Rusalii”.
În Ardeal, femeile sunt stropite cu apă în ziua de Rusalii, un obicei cunoscut ca „udatul nevestelor”. Se crede că astfel vor rămâne sănătoase și frumoase pe tot parcursul anului.
Superstiții și interdicții transmise din moși-strămoși
Sărbătoarea e înconjurată și de numeroase superstiții. Se spune că:
-
nu e bine să muncești în prima și a doua zi de Rusalii – nici în gospodărie, nici pe câmp;
-
nu e bine să te urci pe dealuri sau în locuri înalte, pentru că acolo pândesc „ielele” – spirite nevăzute considerate periculoase;
-
oamenii trebuie să poarte usturoi sau pelin la brâu ori după ureche, pentru a fi protejați de farmecele făpturilor nevăzute.
În credința populară, Rusaliile sunt considerate sufletele morților care au petrecut Paștele alături de cei vii și refuză să se întoarcă în lumea de dincolo, provocând boli sau nebunie celor care le nesocotesc.
Această sărbătoare rămâne o punte între credința creștină și memoria tradiției populare, între biserică și riturile ancestrale ale satului românesc.
Chiar dacă mulți se bucură, în 2025, de o simplă zi liberă în calendar, Rusaliile au pentru multe familii o însemnătate aparte. Fie printr-o crenguță de tei la icoană, fie printr-un colac dat de pomană, ritualurile se păstrează și transmit mai departe o moștenire care merge dincolo de cuvinte.
