Din cuprinsul articolului
Până de curând, părea imposibil să vedem o culoare în afara spectrului obișnuit perceput de ochiul uman. Limitele biologice păreau de neatins, însă cercetătorii de la University of California, Berkeley, au reușit să creeze o experiență vizuală fără precedent: culoarea „olo”, o nuanță saturată de albastru-verde, necunoscută anterior percepției umane.
Descoperirea a fost detaliată într-un studiu publicat în Science Advances și reprezintă un moment important în înțelegerea mecanismelor care stau la baza vederii colorate.
Cum a fost posibil să depășim barierele naturale ale vederii
Ochiul uman percepe culorile datorită existenței a trei tipuri de celule conice pe retină: S-conuri (pentru albastru), M-conuri (pentru verde) și L-conuri (pentru roșu). Fiecare tip de con reacționează la o gamă de lungimi de undă, iar creierul combină aceste semnale pentru a construi imaginea completă a culorii.
Problema este că intervalele de sensibilitate ale acestor celule se suprapun. Atunci când, de exemplu, M-conurile (verzi) sunt activate, aproape sigur se activează și celulele pentru roșu sau albastru. Asta înseamnă că, în condiții normale, nu putem izola perfect răspunsul unei singure categorii de conuri.
Profesorul Ren Ng și echipa sa au căutat o cale de a eluda această limitare. Folosind un sistem de lasere, oglinzi, detectoare de lumină și tehnologii de precizie optic-adaptivă, cercetătorii au reușit să stimuleze direct doar M-conurile unui subiect. Așa a luat naștere percepția unei culori complet noi.
„Nu există nicio sursă de lumină naturală capabilă să activeze exclusiv M-conurile fără a stimula și celelalte tipuri. A fost nevoie de o inginerie extrem de sofisticată”, a explicat Ren Ng într-un interviu citat de Science Advances.
Experiența vederii „olo”: între știință și science fiction
Testele nu au fost deloc confortabile. Participanții trebuiau să stea nemișcați, sprijinindu-și capul de un dispozitiv de fixare, în timp ce laserul țintea anumite regiuni ale retinei.
Cinci persoane au participat la experiment – trei dintre ele fiind cercetători implicați în studiu, ceilalți doi fiind voluntari din University of Washington, neștiind exact scopul testului.
În condiții de întuneric total, participanții au perceput un pătrat minuscul de lumină – cam de dimensiunea unei unghii privite de la distanță de un braț – care afișa culoarea „olo”.
Ren Ng o descrie ca fiind „un albastru-verde cu o saturație imposibilă în lumea naturală”.
Comparativ, cea mai apropiată culoare disponibilă pe monitoarele actuale ar fi teal (hex code #00ffcc), însă „olo” merge dincolo de aceasta, atingând un nivel de puritate vizuală pe care dispozitivele moderne nu îl pot reproduce.
Confirmarea existenței unei culori dincolo de spectrul uman
Pentru a verifica dacă „olo” era într-adevăr o culoare inaccesibilă în condiții naturale, cercetătorii au realizat teste de potrivire a culorilor. Participanții au fost invitați să ajusteze saturația unei lumini standard până când aceasta să semene cu ceea ce văzuseră.
Rezultatul a fost clar: „olo” nu putea fi replicată decât prin reducerea masivă a saturației, semn că se află într-adevăr în afara spectrului vizual obișnuit.
Profesorul Manuel Spitschan, expert în neuroștiințe la Max Planck Institute for Biological Cybernetics, a numit descoperirea „un progres remarcabil în înțelegerea fiziologiei vederii umane”.
Ce urmează după această descoperire
Deși experimentul are încă limitări – necesită echipamente sofisticate și o procedură incomodă – posibilitățile deschise sunt spectaculoase.
Ren Ng și echipa sa visează la viitorul în care am putea crea ecrane capabile să stimuleze individual conurile ochiului. În teorie, aceasta ar permite imagini fără pixelație și afișarea unor culori imposibil de reprodus astăzi.
Pe termen mai scurt, tehnologia „Oz” – cum a fost numită metoda, inspirată din povestea Vrăjitorul din Oz – ar putea oferi persoanelor daltoniste experiența unor culori pe care nu le-au putut vedea niciodată.
„Experiența Oz este tranzitorie”, subliniază Ng. „Nu este un tratament permanent, dar poate deschide ușa către o lume vizuală complet nouă.”
Profesorul Maarten Kamermans de la Netherlands Institute for Neuroscience consideră că un astfel de dispozitiv ar putea ajuta cercetările privind cum văd culorile animalele, oferind oamenilor posibilitatea de a percepe lumea așa cum o percepe un câine, o pasăre sau un pește.
De ce această descoperire contează
Într-un univers unde granițele biologice păreau definitive, demonstrarea existenței unei culori inaccesibile până acum rescrie regulile percepției vizuale.
Deși „olo” rămâne deocamdată rezervată laboratoarelor, aventura de a lărgi spectrul culorilor umane nu se oprește aici. Ceea ce părea imposibil devine, încet, parte din realitatea științifică.
