Cifrele șoc ale oncologiei în România. Nouă din 10 români riscă sărăcia severă dacă se îmbolnăvesc de cancer

Cifrele șoc ale oncologiei în România. Nouă din 10 români riscă sărăcia severă dacă se îmbolnăvesc de cancer.

În cadrul conferinței „Sănătatea – sursă de competitivitate: Investiția în sistemul sanitar și aportul vieții sănătoase la economie”, organizată de cursdeguvernare.ro, s-a ajuns la concluzia că orice investiție în sistemul de Sănătate e, de fapt, o investiție în creșterea competitivității economiei.

Atunci când vorbim de ”cheltuieli de Sănătate”, vorbim, de fapt, de investiți, iar cheltuielile reale sunt cele cu boala, cu scăderea capacității de muncă și cu ieșirea salariaților din viața ocupată – toate acestea pe o piață a muncii deficitară și foarte tensionată.

„Aproximativ 88% din pacienții români cu cancer care se aflau în tratament în 2019 au decedat într-un an de zile”

Cifrele și concluziile prezentărilor sunt infiorătoare pentru PIB: atât în ce privește ieșirea din activitate a pacienților, cât și în ce privește costurile bolii, din cauza lipsei unor mecanisme de eficiență și reglaj.

Aproape 90% din bolnavii de cancer din România care făceau tratament în anul 2019 au murit după un an, fiind vorba de cazuri descoperite târziu, a declarat Adela Cojan, şefa interimară de la CNAS.

„Aproximativ 88% din pacienții români cu cancer care se aflau în tratament în 2019 au decedat într-un an de zile”, a declarat Adela Cojan, președinte interimar al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), potrivit sursei citate.

„Nouă din 10 români riscă sărăcia severă dacă se îmbolnăvesc de cancer”

Aproape jumătate din banii alocați programelor naționale de sănătătate este dirijată spre cancere. Acest bilanț dramatic este provocat de lipsa prevenției, de subfinanțarea medicinei primare și de accesul îngreunat la serviciile din ambulatoriul clinic de specialitate.

Cifrele șoc ale oncologiei în România

Analiza prezentată de Clara Volintiru, “Povara cancerului în România și impactul său asupra economiei”, arată că există o plajă foarte mare de rentabilitate a investițiilor în sănătate, în special în zona de prevenire și de tratare a cancerului, pentru că în România s-au cheltuit, în 2019, 160 de euro/ per locuitor cu gestiunea cancerului,  dar tot în 2019, pierderea la nivel economic a fost de 490 de euro/per locuitor – în lei transformați în euro la paritatea puterii de cumpărare:

Numai în primul an, cu un pacient bolnav de cancer se cheltuiesc minimum 10.000 de lei de la buget și alți încă 10.000 de lei în îngrijirea informață (făcută de familie) – asta în afară de impactul ieșirii din economie atât a pacientului cât și a apartinătorilor implicați în îngrijirea sa.

Potrivit studiului prezentat de Clara Volintiru, pentru fiecare cohortă de pacienți cu cancer România suportă un impact cumulat pe cinci ani de 3,4 miliarde euro bani publici.

La această sumă, se adaugă cheltuielile familiilor, care, în România, se ridică la un nivel aproape egal cu cheltuielile sistemului de sănătate.

În România, această boală are un impact mai mare asupra familiilor și pieței muncii și economiei. Motivele sunt diverse, a explicat Clara Volintiru:

• Unul din doi pacienți cu cancer din România este la vârstă activă, comparativ cu unul din trei, în statele din vestul UE.
• Efectele de sărăcire și de valoarea adăugată pierdută sunt mult mai ridicate.
• Impactul este mai ridicat asupra sustenabilității economice a pacienților de cancer. Sistemul acoperă doar teoretic tot ce ar trebui să primească din partea statului un pacient cu cancer, din punct de vedere al diagnosticului și tratatamentului, dar analiza relevă faptul că un pacient din România trebuie să suporte din buzunar echivalentul fondurilor cheltuite de la bugetul public, aproximativ 10.000 de lei în primul an.
• Eficiența alocării resurselor este diminuată în mare măsură de accesibilitatea la diagnostic și tratament. Pacienții se regăsesc în situația de a merge pe cont propriu la centrele mari, puține, de diagnostic și tratament.
• Concediile medicale acoperă salariul unui angajat, dar sunt prea multe persoane în situații de angajare precară, din diverse motive – nivel de calificare redus (agricultură, muncă domestică), munca la negru și la gri. Aceste persoane reprezintă 1 din 3 angajați din România și, de aceea există un risc de sărăcire severă în cazul unui diagnostic de cancer.
• Dacă se iau în calcul și rezervele reduse de care dispun familiile, din perspectiva depozitelor, efectul economic cumulat urcă și se ajunge la situația în care 9 din 10 români s-ar afla într-o situație de sărăcie severă ca urmare a unui diagnostic de cancer.
• Impactul asupra familiei este mai mare în România, din cauza prevalenței îngrijirii informale. O mare parte din povara îngrijirii rămâne pe aparținători, ceea ce are la rândul lui repercusiuni asupra contribuției economice în societate a forței de muncă, de unde și faptul că se poate ajunge la o valoare cumulată de aproximativ 3% din PIB pierdut prin fiecare cohortă anuală de pacienți de cancer din România.  Aceasta, luând în calcul totalul de pacienți diagnosticați la nivelul anului 2019, de 100.000, și numărul de aparținători care sunt implicați în transportul pacienților și în îngrijirea acestora, cel puțin pe o perioadă de șase luni, valoare medie luată în considerare.