Din cuprinsul articolului
Un studiu de peste șase ani, realizat pe aproape 14.000 de adulți, arată că persoanele cu colesterol LDL foarte scăzut au un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2, indiferent dacă iau sau nu statine. Rezultatele contrazic percepția simplistă conform căreia „cu cât LDL e mai mic, cu atât e mai bine pentru sănătate”.
Cercetarea a fost realizată de echipa Departamentului de Științe Biomedicale Avansate de la Universitatea „Federico II” din Napoli și publicată în revista științifică Cardiovascular Diabetology.
Ce au descoperit cercetătorii
Datele provin dintr-o bază de date reală de îngrijiri primare, gestionată de un consorțiu de 140 de medici de familie din zona Napoli. Sistemul electronic a permis urmărirea pacienților timp de aproape șase ani, cu informații despre analize, diagnostice, rețete, internări și decese.
Cohorta finală a inclus 13.674 de adulți, cu vârste între 19 și 90 de ani. Dintre aceștia:
– peste 7.100 luau statine la momentul inițial
– aproximativ 6.500 nu luau statine
La finalul perioadei de urmărire, 1.819 persoane au dezvoltat diabet de tip 2.
Paradoxul: LDL mai mic, risc mai mare
Analiza statistică a arătat o relație inversă între LDL și riscul de diabet:
➡️ pentru fiecare creștere cu 10 mg/dl a LDL, riscul de diabet scădea cu aproximativ 10%.
Distribuția cazurilor de diabet pe grupe de LDL a fost clară:
– LDL scăzut (<84 mg/dl): 27,6 cazuri / 1.000 persoane-an
– LDL mediu (84–107 mg/dl): 17,4 cazuri
– LDL crescut (107–131 mg/dl): 13,5 cazuri
– LDL foarte mare (≥131 mg/dl): 8,4 cazuri
Cu alte cuvinte, persoanele cu LDL foarte mare au avut, paradoxal, cel mai mic risc de diabet.
Statinele cresc riscul, dar nu explică totul
Studiul confirmă și faptul că statinele cresc riscul de diabet, fenomen deja cunoscut în literatura medicală.
Important însă: legătura dintre LDL scăzut și diabet a fost observată și la persoanele care nu luau statine, ceea ce sugerează un mecanism independent de tratament.
Cercetătorii au arătat că:
– statinele cresc riscul de diabet în toate categoriile de LDL
– efectul relativ a fost cel mai mare la persoanele cu LDL inițial foarte mare
– dar tendința generală rămâne: LDL mai mic, risc mai mare de diabet, chiar și fără statine
Ce rolează genetica în această relație
Studiul pleacă de la observații genetice făcute în ultimii ani:
– variantele genetice care scad LDL prin gene precum HMGCR, PCSK9 și NPC1L1 sunt asociate cu risc crescut de diabet
– în schimb, persoanele cu hipercolesterolemie familială (LDL foarte mare pe viață) par să aibă risc mai mic de diabet de tip 2
Această „mișcare în sens opus” între LDL și diabet apare în mai multe mecanisme biologice, nu doar în cazul statinelor.
Ce nu înseamnă acest studiu
Cercetătorii subliniază clar:
LDL mare rămâne un factor major de risc pentru infarct, AVC și boală cardiovasculară.
Studiul nu spune că un LDL ridicat este „sănătos”, ci că LDL foarte scăzut ar putea avea efecte metabolice nedorite la unele persoane, în special asupra metabolismului glucozei.
Ce înseamnă asta pentru România
În România, bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces, iar diabetul de tip 2 este în creștere rapidă, conform datelor Institutului Național de Sănătate Publică.
Tratamentul cu statine este larg folosit, uneori în doze foarte agresive, pentru atingerea unor ținte de LDL foarte joase.
Acest studiu ridică o întrebare importantă și pentru practica medicală din România:
există un prag sub care scăderea LDL ar trebui individualizată, în funcție de profilul metabolic al pacientului?
Ce spun autorii studiului
Autorii concluzionează că:
– există o asociere clară între LDL scăzut și debutul diabetului de tip 2
– această relație nu este explicată doar de utilizarea statinelor
– nivelurile de LDL peste 131 mg/dl au fost asociate cu cel mai mic risc de diabet în populația studiată
Aceștia subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele biologice exacte.
De ce contează pentru pacienți
Pentru persoanele care iau statine sau au un LDL foarte scăzut, mesajul nu este să oprească tratamentul, ci:
– să discute individual cu medicul
– să monitorizeze glicemia și HbA1c
– să fie evaluate riscurile cardiovasculare și metabolice împreună
Concluzie
Studiul de la Napoli schimbă o parte din perspectiva tradițională asupra colesterolului „rău”. Nu demonizează scăderea LDL, dar arată că extremele nu sunt lipsite de consecințe, iar metabolismul uman este mai complex decât o singură cifră din buletinul de analize.
În medicina modernă, nu mai vorbim despre „mai mic cu orice preț”, ci despre echilibru, personalizare și risc calculat.
