Cum ne sabotăm singuri relațiile și de ce vrem să avem mereu dreptate

Psihicul nostru este nativ înzestrat cu dorința de a găsi în interiorul și în exteriorul nostru argumente pentru a dovedi că „avem dreptate”, atunci când credem un anume aspect, iar convingerile noastre ne focusează atenția asupra acelor aspecte din jurul nostru care le susțin.

Dacă avem convingerea că viață este grea, vom observa aspectele legate de obstacole, iar dacă avem convingerea că viață este ușoară, vom observa resurse și oportunități; și totul vine în sprijinul nevoii psihicului de a ne da dreptate.

În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, atitudinea de “auto-convingere” devine sabotaj în 2 cazuri:

(1) în relația cu sine

“Dacă insist să cred că nu știu, nu pot, nu mă descurc, nu merit etc., voi observa în jurul meu, în diverse contexte și în atitudinea oamenilor, exact elementele care-mi vor confirma convingerile. Ba chiar voi avea tendința că și aspectele neutre să le iau personal și să le interpretez ca fiind din zona de neplăcere. Și asta se întâmplă doar pentru că acolo este atenția și imaginația mea!”, explică psihologul;

(2) în relațiile cu ceilalți

“Dacă insist să cred că ceilalți nu mă văd, apreciază, înțeleg, acceptă, iubesc, susțin, respectă, că au ceva personal cu mine, voi observa în atitudinea lor exact elementele care-mi vor confirma convingerile. Mai mult, prin reacția mea la ceea ce spun, simt, fac ei, pot chiar să-i determin să-mi răspundă exact din „povestea” care-mi displace”, declară Laura Maria Cojocaru.

Când este utilă această atitudine de „auto-convingere”?

Psihologul Laura Maria Cojocaru consideră că această atitudine de “auto-convingere” este utilă în viața noastră atunci când convingerile noastre ne ajută să creștem, să evoluăm, să ne menținem motivația către atingerea obiectivelor, să fim flexibili, să putem acceptă, ierta, iubi, respecta pe ceilalți sau chiar pe noi înșine.

Astfel, “auto-convingerea” poate fi utilă atunci când alegem 5 aspecte de bază:

Credința: să credem în noi înșine și în propriile resurse, să credem în viață, să credem că fiecare „problemă” are cel puțin o soluție.

Flexibilitatea: să rămânem flexibili în a păstra ce este util în convingerile noastre și a schimba ce nu ne mai este de folos.

Acceptarea: să acceptăm că părerea noastră nu este singură valabilă și că putem găși modalități de gândire care să ne aducă mai aproape de rezultat.

Curiozitatea: să rămânem curioși în a descoperi noi și noi variante mai rapide, mai ușoare și mai plăcute pentru atingerea obiectivelor.

Creativitatea: să ne folosim creativitatea pentru a construi ceva nou și mai bun, plăcut și/sau potrivit pentru noi.