Din cuprinsul articolului
Ați observat că, atunci când sunteți stresați sau sub presiune constantă, poftiți mai des la dulciuri, iar dorința de a face mișcare dispare complet? Cum este posibil ca o singură perioadă tensionată să vă afecteze apetitul și, treptat, să vă schimbe chiar forma corpului?
Stresul are un impact profund asupra organismului, iar în contextul stilului de viață actual, marcat de așteptări mari, distrageri continue și obligații multiple, corpul ajunge adesea la limita rezistenței. Deși este adesea asociat cu anxietatea și neliniștea, stresul acționează dincolo de sfera emoțională și pătrunde subtil în fiziologia noastră.
Hormonii care ar trebui să susțină echilibrul organismului ajung să lucreze împotriva noastră. Ne promitem că vom recupera mai târziu, dar între timp, oboseala se adună, insomnia se instalează, iar obiceiurile alimentare se dezechilibrează. În acest context, se creează condițiile ideale pentru ca grăsimea să înceapă să se depună tocmai acolo unde ne dorim cel mai puțin.
Cortizolul – hormonul care încetinește metabolismul
Cortizolul, unul dintre principalii hormoni ai stresului, joacă un rol esențial în răspunsul organismului la pericol. În trecut, acesta ajuta corpul să se mobilizeze rapid. În prezent, însă, este secretat în exces și pentru perioade îndelungate, ceea ce determină o serie de efecte negative. Când nivelul de cortizol rămâne ridicat, acesta stimulează pofta de alimente dulci și grase și, în același timp, încetinește metabolismul. Organismul intră într-un mod de „conservare a energiei”, ceea ce duce, în timp, la acumularea de grăsime, în special în zona abdominală – un semn clar al stresului cronic.
Somnul insuficient – aliatul invizibil al kilogramelor în plus
Dacă în mod constant dormiți mai puțin de șapte ore pe noapte, corpul intră într-un cerc vicios. Lipsa somnului afectează hormonii leptină și grelină, responsabili pentru senzațiile de sațietate și foame. Astfel, dimineața vă simțiți fără energie și căutați surse rapide de „combustibil”. Cele mai la îndemână sunt alimentele bogate în carbohidrați simpli, care, deși oferă o stare temporară de bine, contribuie pe termen lung la creșterea în greutate și la acumularea de grăsime.
Oboseala cronică diminuează mișcarea fizică
Nivelul ridicat de cortizol reduce producția de dopamină și serotonină – substanțele chimice din creier responsabile pentru starea de bine. Astfel, persoanele stresate ajung să aleagă mai des odihna pasivă, cum ar fi statul pe canapea, în locul activităților fizice, oricât de simple ar fi acestea. Chiar și gesturile zilnice, cum ar fi urcatul scărilor sau mersul pe jos, devin mai rare. Rezultatul este un dezechilibru între aportul caloric și consumul de energie, ceea ce favorizează creșterea în greutate lentă, dar constantă.
Mesele neregulate și alimentația sub presiune
Sub stres, mulți oameni nu mai mănâncă atunci când le este foame, ci atunci când au timp. Mesele principale ajung să fie consumate seara târziu, când metabolismul funcționează deja mai lent. Supraalimentarea devine frecventă, în special atunci când mâncarea este folosită ca metodă de calmare emoțională. În lipsa unui ritm regulat al meselor, corpul tinde să stocheze mai ușor grăsimile și să încetinească arderea caloriilor.
Epuizarea psihologică, cauza invizibilă a schimbărilor fizice
În spatele stresului prelungit se află o oboseală psihică profundă. Gândurile constante legate de responsabilități, sentimentul de neputință și supraîncărcarea informațională determină organismul să perceapă realitatea ca pe un pericol continuu. În acest context, motivația de a avea grijă de sine scade dramatic. Alimentația dezordonată, lipsa activității fizice și tulburările de somn nu sunt semne ale lipsei de voință, ci reacții biologice firești ale unui organism suprasolicitat, aflat în modul de supraviețuire.
