Din cuprinsul articolului
Un studiu amplu publicat în Nature Human Behaviour arată că 33% din povara globală a demenței ar putea fi prevenită prin tratarea unor afecțiuni aparent fără legătură cu creierul: de la bolile gingivale și diabetul de tip 2 până la pierderea auzului și ciroză.
Demența nu este doar o boală a creierului. Această concluzie, care contrazice decenii de cercetare axată exclusiv pe modificările neurologice, vine din cea mai amplă analiză sistematică realizată vreodată pe această temă. Cercetătorii de la Universitatea Sun Yat-sen din China au examinat datele din peste 200 de studii anterioare, acoperind milioane de pacienți din întreaga lume, și au identificat 16 boli periferice – adică afecțiuni care nu atacă direct creierul – care cresc semnificativ riscul de demență.
Rezultatul? Aproximativ 18,8 milioane de cazuri de demență la nivel global ar putea fi legate de aceste boli tratabile, ceea ce deschide perspective complet noi pentru prevenție.
Bolile gingivale, pe primul loc între factorii de risc neașteptați
Nimeni nu se așteaptă ca o simplă igienă dentară neglijată să ducă la pierderea memoriei, însă datele arată altceva. Boala parodontală – inflamația cronică a gingiilor și a țesuturilor care susțin dinții – este responsabilă pentru 6,10% din povara globală a demenței, plasându-se pe primul loc în clasamentul bolilor periferice asociate cu declinul cognitiv.
Mecanismul nu este pe deplin elucidat, dar ipotezele actuale implică inflamația cronică și bacteriile din cavitatea orală care pot pătrunde în circulația sangvină și pot ajunge până la nivelul creierului. Studii recente au identificat bacterii specifice bolilor parodontale în țesutul cerebral al pacienților cu Alzheimer, sugerând o legătură directă între cele două afecțiuni.
Pe locul doi se situează ciroza și alte boli hepatice cronice, cu 5,51% din povara demenței. Ficatul joacă un rol esențial în eliminarea toxinelor din organism, iar atunci când funcționarea sa este compromisă, substanțele toxice se acumulează în sânge și pot afecta funcțiile cerebrale – un fenomen cunoscut sub numele de encefalopatrie hepatică. Pe termen lung, această expunere cronică la toxine poate accelera degenerarea neuronală.
Pierderea auzului și a vederii – mai mult decât handicapuri senzoriale
Pierderea auzului contribuie cu 4,70% la povara globală a demenței, iar pierderea vederii cu 4,30%. Aceste cifre nu sunt deloc surprinzătoare pentru specialiști, care observă de ani de zile o corelație puternică între deficitele senzoriale și declinul cognitiv.
Mecanismul este dublu: pe de o parte, izolarea socială cauzată de dificultățile de comunicare duce la o stimulare cognitivă redusă, creierul fiind mai puțin solicitat. Pe de altă parte, cercetările de neuroștiință arată că pierderea input-ului senzorial duce la reorganizări structurale ale creierului, cu atrofie în zonele responsabile cu procesarea informațiilor auditive sau vizuale.
Un studiu publicat în The Lancet în 2020 plasa deja pierderea auzului pe primul loc între factorii de risc modificabili pentru demență, estimând că tratarea acesteia ar putea preveni aproximativ 8% din cazurile de demență la nivel global. Noua cercetare confirmă această legătură și o extinde la alte deficite senzoriale.
Diabetul de tip 2 și bolile renale cronice – conexiunea metabolică
Diabetul de tip 2 este responsabil pentru 3,80% din povara demenței, iar boala renală cronică pentru 2,74%. Ambele afecțiuni sunt legate de probleme metabolice și vasculare care afectează indirect creierul.
Diabetul de tip 2 duce la leziuni ale vaselor de sânge mici din întreg organismul, inclusiv din creier, fenomen cunoscut sub numele de microangiopatie diabetică. Aceste leziuni reduc aportul de oxigen și nutrienți la nivelul neuronilor, accelerând moartea celulară. În plus, nivelurile crescute de zahăr din sânge sunt asociate cu inflamație cronică și stres oxidativ – doi factori cheie în dezvoltarea bolii Alzheimer.
Boala renală cronică, la rândul ei, duce la acumularea de substanțe toxice în organism și la dezechilibre electrolitice care pot afecta funcționarea cerebrală. Studii recente sugerează că pacienții cu boală renală cronică prezintă o rată accelerată de atrofie cerebrală comparativ cu populația generală.
Inflamația cronică – firul roșu care leagă toate aceste boli
Privind lista celor 16 boli identificate – care include și osteoartrita (2,26%), accidentul vascular cerebral (1,01%), bolile cardiace ischemice (0,97%), boala pulmonară obstructivă cronică (0,92%), astmul, fibrilația atrială, dermatita atopică, poliartrita reumatoidă, scleroza multiplă și boala inflamatorie intestinală – apare un numitor comun: inflamația cronică.
Toate aceste afecțiuni implică procese inflamatorii care durează luni sau ani, iar cercetările recente arată că inflamația sistemică cronică joacă un rol central în degenerarea neuronală. Citochinele proinflamatorii – molecule semnalizatoare eliberate în timpul inflamației – pot traversa bariera hematoencefalică și pot activa celulele imune ale creierului, ducând la neuroinfiamație și moarte neuronală.
Acest mecanism explică de ce tratamentul antiinflamator pentru alte boli ar putea avea și efecte protectoare asupra creierului. Studii observaționale au arătat că persoanele care iau antiinflamatoare nesteroidiene pe termen lung pentru artrită au o incidență mai scăzută a demenței, deși aceste medicamente nu pot fi recomandate specific pentru prevenția demenței din cauza efectelor adverse.
Diferențe geografice și temporale semnificative
Analiza cercetătorilor chinezi a inclus și o evaluare a tendințelor temporale între 1990 și 2021, precum și diferențe între regiuni geografice și între țări cu niveluri diferite de dezvoltare socioeconomică.
Rezultatele arată că în țările cu venituri mari, unde boala parodontală și diabetul de tip 2 au prevalențe mai ridicate din cauza dietei bogate în zahăr și a stilului de viață sedentar, contribuția acestor boli la povara demenței este mai mare. În schimb, în țările cu venituri reduse, unde accesul la îngrijire medicală este limitat, bolile hepatice și infecțioase joacă un rol mai important.
De asemenea, ponderea acestor boli în totalul cazurilor de demență a crescut între 1990 și 2021, pe măsură ce prevalența bolilor cronice a crescut la nivel global – un fenomen legat de îmbătrânirea populației și de schimbările în stilul de viață.
Limitările studiului și necesitatea cercetărilor viitoare
Deși descoperirile sunt impresionante, cercetătorii recunosc că studiul lor are limitări importante. În primul rând, analiza se bazează pe corelații statistice din studii observaționale, nu pe experimente clinice controlate. Acest lucru înseamnă că, deși există o asociere clară între aceste boli și demență, nu este încă demonstrată o relație de cauzalitate directă.
Este posibil ca unele dintre aceste asocieri să fie explicate prin factori confuzivi – de exemplu, diabetul și boala parodontală sunt ambele legate de o dietă nesănătoasă și de obezitate, care la rândul lor pot afecta creierul independent. De asemenea, metodologia studiilor incluse în metaanaliză variază considerabil, ceea ce poate introduce erori în estimările finale.
Cu toate acestea, consistența rezultatelor pe diferite populații și perioade de timp, precum și existența unor mecanisme biologice plauzibile, susțin validitatea concluziilor generale.
Implicații pentru sănătatea publică și prevenția demenței
Dacă aceste descoperiri sunt confirmate prin studii viitoare, impactul asupra strategiilor de sănătate publică ar putea fi uriaș. În prezent, demența este privită ca o boală inevitabilă a îmbătrânirii, fără opțiuni reale de prevenție în afara recomandărilor generale despre exercițiu fizic și dietă sănătoasă.
Noile date sugerează că ar putea exista intervenții mult mai specifice și măsurabile: tratarea bolilor parodontale prin igienă dentară adecvată și vizite regulate la stomatolog, screening și management optim al diabetului de tip 2, utilizarea aparatelor auditive pentru persoanele cu pierdere a auzului, tratament precoce al bolilor hepatice și renale.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 55 de milioane de oameni trăiesc în prezent cu demență la nivel global, iar acest număr se așteaptă să crească la 78 de milioane până în 2030 și la 139 de milioane până în 2050, pe măsură ce populația globală îmbătrânește. Dacă o treime din aceste cazuri ar putea fi prevenite prin tratarea bolilor periferice, impactul ar fi de milioane de vieți salvate de la deteriorarea cognitivă.
Ce poți face pentru a-ți reduce riscul
Pe baza acestor descoperiri, câteva măsuri concrete pot reduce riscul de demență:
- Igienă dentară riguroasă: periaj de două ori pe zi, folosirea aței dentare zilnic și vizite regulate la stomatolog pentru a preveni boala parodontală.
- Control glicemic optim: pentru persoanele cu diabet de tip 2, menținerea glicemiei în limite normale prin dietă, exercițiu și medicație adecvată este esențială.
- Protejarea auzului și vederii: evaluări periodice ale auzului și vederii, folosirea aparatelor auditive când este necesar și tratament prompt al problemelor oftalmologice.
- Management al bolilor cronice: tratament adecvat și constant pentru afecțiuni precum hipertensiunea, bolile cardiace, bolile pulmonare cronice și bolile renale.
- Reducerea inflamației: dietă antiinflamatorie bogată în fructe, legume, pește gras și nuci, menținerea unei greutăți corporale sănătoase și exercițiu fizic regulat.
- Evitarea alcoolului în exces: pentru a proteja ficatul și a preveni ciroză și alte boli hepatice.
