Simbol al medicinei românești

Născut la 13 octombrie 1938, în Oradea, județul Bihor, Alexandru Cristescu și-a început parcursul educațional la Liceul „General Dragalina” din Oravița, continuând cu studiile la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Institutului de Medicină din Timișoara, absolvite în 1964.

Încă din anii studenției s-a remarcat prin implicare și performanță, activând inițial ca extern prin concurs la Clinica de Neurologie, apoi ca intern preclinic la disciplina de Fiziopatologie, domeniu căruia i-a dedicat întreaga sa carieră. Începând cu anul 1967, a urcat toate treptele ierarhiei universitare, devenind profesor titular în 1990 și rămânând în această poziție până în 2009. A contribuit esențial la formarea multor generații de medici, având un impact semnificativ în consolidarea învățământului medical din Timișoara.

În perioada 1995–2000, a fost decan și cofondator al Facultății de Farmacie din Timișoara. În cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” a deținut funcțiile de prorector științific între 1997–2001 și de prorector didactic între 2001–2005, contribuind decisiv la dezvoltarea strategică a instituției.

Alexandru CristescuSURSĂ FOTO: Facebook/Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara

Activitatea profesională s-a extins și în afara mediului universitar

Prof. Cristescu a fost expert în cadrul Comisiei de Aparatură a Ministerului Sănătății între 1986–1988 și secretar științific al UMF Timișoara între 1989–1993.

Cercetător pasionat și inovator, el a coordonat peste 40 de proiecte științifice și a înființat laboratoare dedicate studiilor avansate în fiziopatologie experimentală, cardiologie, electrofiziologie și bioinginerie medicală.

Contribuțiile sale tehnico-științifice sunt deosebit de valoroase: a dezvoltat metode originale de evaluare a inotropismului pe fibră miocardică izolată, mapping electrocardiografic asistat de calculator — o premieră națională —, precum și sisteme inovatoare pentru pletismografie și cardiografie de impedanță. Prin tehnici moderne de electrofiziologie, a aprofundat cercetarea asupra aritmiilor cardiace și a morții subite cardiace, oferind fundamente pentru testarea preclinică a unor medicamente.

„Lumea medicală și academică din Timișoara este în doliu după trecerea în neființă a domnului . . . , una dintre personalitățile emblematice ale medicinei timișorene și naționale. Cu profundă durere, anunțăm dispariția celui care a fost nu doar un dascăl respectat, ci și un profesionist desăvârșit, un om de o rară noblețe sufletească. Soț, tată, bunic și frate devotat, . . . rămâne în amintirea noastră ca un model de integritate, modestie și dăruire.

Citeşte continuarea AICI.