Din cuprinsul articolului
Când vine vorba despre demență, majoritatea se gândesc automat la pierderi de memorie. Este, într-adevăr, una dintre cele mai vizibile manifestări ale bolii, dar nu întotdeauna prima. Unele dintre cele mai timpurii semnale pot trece neobservate pentru că seamănă mult cu efectele stresului sau ale înaintării în vârstă.
Un neurolog de top din Marea Britanie, dr. Tim Rittman, atrage atenția asupra a două simptome discrete, dar frecvente: stările de anxietate și episoadele de tristețe inexplicabilă. Acestea pot apărea cu ani înainte de primele dificultăți de orientare sau uitarea unor nume cunoscute.
„O dispoziție scăzută sau o teamă constantă, fără un motiv clar, nu sunt rare la persoanele aflate în faza incipientă a demenței. Adesea, ele sunt interpretate greșit — ca o perioadă mai proastă ori o reacție la stres,” spune dr. Rittman, citat de The Express Health.
Când tristețea nu trece și neliniștea nu are cauză
Demența este o afecțiune progresivă a creierului care afectează peste 55 de milioane de oameni la nivel global, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Deși pierderile de memorie domină tabloul clinic, modificările comportamentale și emoționale pot fi semne de avertizare timpurii.
Dr. Rittman arată că, în multe cazuri, debutul bolii nu vine cu uitare, ci cu o schimbare în felul de a fi: persoana devine retrasă, se enervează mai ușor, sau trăiește un sentiment vag de neliniște permanentă. Toate acestea se pot întâmpla în tăcere, fără ca cei apropiați să bănuiască vreo problemă neurologică.
Ce ar trebui să te pună pe gânduri?
Conform NHS (Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie), primele manifestări ale demenței includ:
-
dificultăți de concentrare;
-
probleme în gestionarea unor sarcini simple (de exemplu, încurcarea restului la cumpărături);
-
lipsa orientării în timp și spațiu;
-
blocaje în conversații, cuvinte uitate;
-
schimbări de dispoziție — mai ales iritabilitate, depresie sau anxietate.
Acestea nu apar brusc și nici nu afectează toți pacienții în același mod. Tocmai de aceea, detectarea precoce devine complicată. Mulți medici nu fac legătura între simptomele emoționale și demență, mai ales dacă pacientul este încă tânăr și pare în formă fizică bună.
De ce contează identificarea timpurie
Diagnosticul pus devreme permite acces la tratamente care încetinesc evoluția bolii, dar mai ales oferă pacientului și familiei șansa de a se organiza. Planificarea viitorului, începerea terapiei, adaptarea stilului de viață — toate pot face o diferență reală.
Pe termen lung, cei care primesc îngrijire specializată de la primele semne au o calitate a vieții mai bună, mai ales când se intervine cu sprijin psiho-emoțional și un mediu structurat.
„Dacă ai în jur pe cineva care pare tot mai trist, anxios sau dezorientat — chiar dacă memoria nu pare afectată — încurajează-l să meargă la medic. O simplă evaluare poate aduce claritate,” adaugă dr. Rittman.
Ce poți face dacă bănuiești ceva?
📌 Notează schimbările de comportament, chiar și cele subtile.
📌 Discută deschis cu medicul de familie, fără teamă de un diagnostic.
📌 Solicită o evaluare neurologică sau neuropsihologică.
📌 Informează-te despre serviciile de sprijin disponibile — grupuri de suport, consiliere, terapii.
Demența nu are, încă, un tratament curativ. Dar fiecare lună câștigată contează.
De reținut
Tristețea fără motiv și anxietatea care persistă pot ascunde mai mult decât o simplă perioadă dificilă. Pot fi primele semnale că în creierul cuiva începe o luptă tăcută. A ști ce să cauți, a asculta și a acționa la timp sunt pași care pot schimba parcursul unei vieți. Dacă ai dubii, întreabă. Dacă recunoști simptomele, nu le ignora.
