Din cuprinsul articolului
Cercetătorii au descoperit că nanoplasticele pot depăși barierele naturale de protecție ale rădăcinilor și se pot acumula în legumele cultivate, cu posibile consecințe asupra sănătății umane.
Un studiu realizat la University of Plymouth și publicat în revista Environmental Research a scos la iveală un fenomen îngrijorător: nanoplasticele — particule de plastic invizibile cu ochiul liber — pot pătrunde în legumele cultivate în sol și ajung în părțile comestibile ale acestora. Cercetarea adaugă o nouă piesă la puzzle-ul tot mai complex al poluării cu microplastice, care a devenit una dintre cele mai presante probleme de mediu ale deceniului.
Cum ajung particulele de plastic în legume
Pentru a înțelege cum interacționează plantele cu nanoplasticele din sol, echipa de cercetători condusă de dr. Nathaniel Clark a expus rădăcinile de ridichi la particule minuscule de plastic. Aceste rădăcini, denumite „non-fleshy roots”, sunt acoperite de o barieră naturală numită benzi Caspary, care, în mod normal, împiedică pătrunderea substanțelor toxice.
După doar cinci zile de expunere, analiza microscopică a arătat că aproximativ 5% dintre nanoplastice reușiseră să depășească această barieră și să intre în țesuturile plantei. Mai surprinzător, un sfert dintre aceste particule au fost detectate și în părțile comestibile ale ridichilor.
„Este pentru prima dată când s-a demonstrat că particulele de nanoplastic pot depăși barierele naturale ale plantei, ceea ce înseamnă că există potențialul ca ele să se acumuleze în interiorul legumelor și să fie transmise mai departe celor care le consumă”, a declarat dr. Clark pentru University of Plymouth.
De ce descoperirea este importantă
Rezultatele studiului confirmă ipoteza că poluarea cu microplastice și nanoplastice nu se limitează la oceane și organismele marine, ci afectează și lanțul alimentar terestru. Odată ce aceste particule ajung în sol — prin îngrășăminte, nămoluri, ambalaje degradate sau apă contaminată — ele pot fi absorbite de plante, ajungând în fructe, legume și, ulterior, în corpul uman.
Un raport al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) arăta încă din 2023 că solurile agricole conțin, în medie, de patru ori mai multe microplastice decât mediul marin. Aceste particule pot acționa ca purtători pentru substanțe chimice toxice și metale grele, amplificând riscurile asupra sănătății.
„Nu există motive să credem că fenomenul observat este specific ridichilor. Este foarte probabil ca și alte legume — de la morcovi și cartofi până la salată sau spanac — să absoarbă particule similare”, a avertizat dr. Clark.
Ce riscuri implică pentru sănătatea umană
Microplasticele și nanoplasticele pot pătrunde în organism prin alimente, apă și aer. Deși efectele lor asupra sănătății umane sunt încă studiate, mai multe cercetări recente au sugerat o legătură între expunerea cronică și inflamații sistemice, stres oxidativ, tulburări endocrine, infertilitate și risc crescut de cancer.
În 2024, un studiu publicat în The Lancet Planetary Health a detectat particule de microplastic în placenta umană și în fluxul sanguin, demonstrând că acestea pot traversa bariere biologice considerate anterior sigure.
Totuși, specialiștii subliniază că nivelurile descoperite în prezent în alimente sunt foarte mici, iar efectele depind de doză, tipul de plastic și frecvența expunerii.
Ce se face pentru a limita contaminarea cu microplastice
Cercetătorii caută în prezent soluții pentru reducerea prezenței microplasticelor în sol. Printre direcțiile promițătoare se numără folosirea biocharului, un tip de material organic obținut din resturi vegetale, care poate capta particulele de plastic și le împiedică să fie absorbite de rădăcini.
Pe plan legislativ, Uniunea Europeană a adoptat în 2023 un regulament care restricționează producția și utilizarea microplasticelor adăugate intenționat în produse cosmetice, detergenți și îngrășăminte, însă problema celor provenite din deșeuri plastice degradate rămâne nerezolvată.
La nivel individual, cercetătorii recomandă reducerea consumului de plastic de unică folosință, preferarea recipientelor reutilizabile și alegerea produselor neambalate atunci când este posibil.
O problemă invizibilă, dar tot mai prezentă
Deși studiul de la University of Plymouth s-a concentrat pe ridichi, concluziile sale extind în mod alarmant înțelegerea impactului pe care poluarea cu plastic îl are asupra agriculturii și alimentației.
„Ceea ce este invizibil pentru ochiul uman nu înseamnă că este inofensiv”, a declarat dr. Clark. „Acum știm că plantele nu sunt complet protejate de particulele de plastic și că acestea pot intra în lanțul alimentar. Este o problemă globală care necesită acțiune coordonată.”
