Din cuprinsul articolului
Un moment istoric zguduie modelul social francez: în mai 2025, pentru prima oară după cel de-Al Doilea Război Mondial, Franța a înregistrat mai multe decese decât nașteri într-un interval de 12 luni. „Este un șoc demografic”, spun experții. Între timp, România trăiește de ani buni în această realitate, cu efecte tot mai vizibile în economie, educație și structura socială.
Franța pierde teren: sfârșitul unei excepții europene
Timp de decenii, Franța a fost un model demografic pentru Europa. Într-un peisaj continental dominat de îmbătrânire accelerată și natalitate scăzută, Franța a reușit să mențină un echilibru relativ prin politici publice susținute: indemnizații generoase pentru familii, acces extins la servicii de îngrijire pentru copii, concedii parentale flexibile. Astăzi, această excepție pare să se fi încheiat.
Potrivit economistului François Geerolf, în mai 2025, numărul total de decese în Franța (651.000) a depășit numărul nașterilor (650.000) înregistrate într-un interval de 12 luni, marcând un sold natural negativ de -1.000 de persoane. Este pentru prima dată din 1945 când se întâmplă acest lucru. Iar dacă excludem perioada războiului, această situație nu s-a mai înregistrat din 1935.
Șocul este cu atât mai puternic cu cât prognozele Institutului Național de Statistică francez (INSEE) estimau această inversare pentru 2035, apoi pentru 2027. Realitatea a venit mai devreme și pare ireversibilă.
România: între criză demografică și exod economic
În timp ce Franța tocmai a intrat în regimul demografic al declinului, România îl traversează deja de mai bine de două decenii, cu implicații majore și greu de gestionat.
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică al României, în mai 2025 s-au înregistrat:
- 10.881 nașteri – în scădere cu 10,9% față de mai 2024;
- 18.781 decese – în scădere față de luna precedentă, dar cu 72% mai multe decât nașterile;
- Spor natural negativ de -7.900 persoane, adică aproape 8.000 de cetățeni pierduți într-o singură lună
Tendința nu este una conjuncturală, ci profund structurală: România pierde anual între 100.000 și 150.000 de locuitori doar prin sold natural negativ și emigrație netă. Este una dintre cele mai mari rate de scădere a populației din Uniunea Europeană.
Cauzele crizei demografice: între stil de viață, politici și mentalități
Atât în Franța, cât și în România, scăderea natalității nu mai este legată de episoade economice punctuale. Nu este o reacție la inflație, la pandemie sau la o criză financiară izolată, ci o tendință profund înrădăcinată în comportamentele sociale.
În Franța:
Amânarea maternității, din cauza instabilității economice și a lipsei de timp;
- Creșterea costurilor vieții urbane;
- Individualismul crescut și prioritizarea carierei;
- Rata crescută a femeilor cu studii superioare care amână maternitatea;
- Scăderea fertilității chiar și în rândul imigranților, care susțineau până acum natalitatea.
În România:
- Migrația tinerilor activi și calificați;
- Lipsa accesului real la servicii de îngrijire a copilului în mediul rural;
- Nesiguranță economică persistentă;
- Lipsa unei culturi publice a sprijinului pentru familie;
- Costurile ridicate ale educației și îngrijirii copiilor;
- Politici fiscale și sociale fragmentare, fără impact sistemic.
Consecințele demografice: un lanț de vulnerabilități
1. Scăderea populației active
Mai puțini copii azi înseamnă mai puțini adulți activi mâine. Conform estimărilor INSEE, în Franța, numărul de persoane active ar urma să scadă semnificativ după 2040, ajungând la 29,2 milioane în 2070. România a început deja acest declin.
2. Presiune pe sistemele publice de sănătate și pensii
Populația îmbătrânește, iar ponderea celor peste 65 de ani crește constant. În România, peste 20% din populație are deja peste 65 de ani. Sistemul public de pensii, construit pe solidaritate între generații, devine din ce în ce mai dezechilibrat.
3. Colaps educațional localizat
În Franța s-au închis deja peste 5.000 de școli în ultimii 10 ani. În România, fenomenul este și mai acut în mediul rural: școli comasate, clase neîncepute, lipsa elevilor. În 2030, peste 1.000 de școli din zonele slab populate riscă închiderea.
4. Criza forței de muncă
„Vom avea lipsă de lucrători înainte să avem lipsă de locuri de muncă”, avertizează economistul Maxime Sbaihi. Acest scenariu este deja realitate în România: sectoare precum construcțiile, agricultura, sănătatea și transporturile suferă din lipsă de personal.
Criza demografică nu este doar o problemă de cifre. Este o criză a viitorului. Este despre cum ne imaginăm societatea peste 20–30 de ani. Despre cine va susține sistemele de protecție socială. Despre cum vor funcționa școlile, spitalele, economia.
Este, în egală măsură, o criză a încrederii în viitor și a capacității statului de a crea un cadru în care oamenii să își dorească să aibă copii.
Ce soluții există?
În Franța:
- Președinția a convocat deja reuniuni pe tema demografiei;
- Se discută despre relansarea alocațiilor universale, investiții în creșe și regândirea fiscalității pentru familii;
- Se reanalizează impactul imigrației în compensarea pierderii demografice.
În România:
- Necesitatea unei strategii naționale pentru redresare demografică, integrată și multisectorială;
- Investiții reale în educație timpurie, locuințe pentru tineri, stimulente fiscale;
- Sprijinirea repatrierii tinerilor plecați;
- Comunicare publică clară și constantă despre riscurile demografice și importanța echilibrului social.
Dacă Franța își pierde avantajul demografic și începe să se teamă de viitor, România este deja în el. Efectele sunt vizibile, iar lipsa unor măsuri urgente poate transforma criza într-o catastrofă socială pe termen lung. Demografia nu mai este doar o temă pentru statisticieni, ci o problemă de guvernare, de economie, de cultură și de identitate națională. Fără oameni, nu există națiune.
