Manuela Hărăbor, mărturisire neașteptată după 50 de ani. „Au trebuit multe rugăminți să mă convingă să mă întorc pe platoul de filmare”

Manuela Hărăbor, mărturisire neașteptată după 50 de ani. „Au trebuit multe rugăminți să mă convingă să mă întorc pe platoul de filmare”.

În perioada 5-6 martie, la Buhuși, Bacău, festivalul CineCopilăria dedicat dedicat regizoarei Elisabeta Bostan și va avea un program de proiecţii de film, expoziţii de fotografie, lansări de carte şi întâlniri cinematografice.

Printre invitaţii festivalului de la Buhuşi se numără Izabela Bostan, Manuela Hărăbor, George Mihăiţă, Ileana Popovici, Laurenţiu Damian, Bianca Brad, Mircea Diaconu, Medeea Marinescu.

Festivalul marchează şi 50 de ani de la lansarea celui mai îndrăgit film pentru copii, Veronica, care va avea la Buhuşi o proiecţie specială, moment în care spectatorii se vor întâlni cu o parte dintre cei care au dat viaţă personajelor. „Cei mici, alături de părinţi şi de toţi cei care iubesc producţiile renumitei regizoare, sunt aşteptaţi şi la proiecţiile filmelor Campioana, Mama, Zâmbet de soare şi Promisiuni”, se arată într-un comunicat de presă.

Manuela Hărăbor, adevăratul motiv pentru care nu a primit rolul principal din filmul Veronica

Cu această ocazie, actrița Manuela Hărăbor, în vârstă de 53 de ani, povestește, într-o postare pe contul său de Instagram, cum a cunoscut-o pe regizoarea Elisabeta Bostan (acum în vârstă de 90 de ani) și de ce nu a fost distribuită în rolul Veronicăi din titlul cu același nume.

„Aveam mai puțin de trei ani când tatăl meu m-a luat cu el într-o vizită. La o doamnă frumoasă, blondă cu ochi albaștri, despre care mi-a spus că face filme cu copii. Am plăcut-o din prima clipă de când am văzut-o, așa că de abia așteptam duminicile să mergem la ea.

Dansam împreună, cântam, spuneam poezii și tot timpul avea ceva bun să îmi dea. Nu știu de ce, dar mirosul de portocale, până în ziua de azi, îmi aduce aminte de ea. Elisabeta Bostan avea să devină călăuzitoarea mea, cea care m-a învățat primii pași în ceea ce urma să devină profesia mea.

Îmi aduc aminte de proba de filmare pentru ”Veronica”. Doamna Zizi mi-a dat o traistă legată fedeleș în care zdrăngănea ceva. Am încercat din răsputeri să o dezleg, degeaba! După un timp am auzit ”Stop!” și doamna mi-a mulțumit si mi-a spus că pot pleca acasă. Eu i-am răspuns că vreau să mai stau.

M-au rugat în fel și chip, a intrat tata, promițându-mi că ne vom întoarce mâine, eu nu și nu. În cele din urmă m-au luat „de-o aripă” și am ieșit de acolo plângând.

„Au trebuit multe rugăminți să mă convingă să mă întorc pe platoul de filmare”

Ani mai târziu, doamna Zizi mi-a mărturisit că motivul pentru care nu m-a distribuit în rolul principal a fost încăpățânarea mea teribilă, că i-a fost teamă că într-o zi m-aș putea supăra și i-aș putea spune că nu mai vreau să filmez și că plec acasă. Lucru dovedit ceva mai târziu, în timpul filmărilor.

În dormitorul căminului, când ne cânta Smaranda și intra doamna educatoare. Stăteam în pat cu Veronica și cu o altă fetiță și la un moment dat s-a deschis ușa și cineva din echipă a aruncat o rață care s-a zburătăcit direct spre mine. Am tras așa o sperietură, că m-am dus la tata și i-am spus că eu vreau acasă.

Au trebuit multe rugăminți, multe îmbrățișări și promisiuni din partea lui Zizi să mă convingă să mă întorc pe platoul de filmare. Adevărul e că ne iubea pe toți tare mult, ne numea boșimani, și tot ce ne punea să facem, făcea la început cu noi împreună. Doamna Zizi juca toate personajele, fiecare replică, fiecare mișcare, fiecare dans. Doamna Zizi se juca cu noi în fiecare zi. Cum să nu o iubești?”, a fost mesajul emoționant al actriței Manuela Hărăbor.