Nu coace cozonacul de Paște în această zi! E păcat!

Din cuprinsul articolului

Gospodinele știu: nu orice zi e potrivită pentru cozonacul de Paște. Unele aduc bine, altele pot întoarce norocul casei. Iar Vinerea Mare… nu iartă.

Paștele nu e doar despre mâncare, haine noi și ouă colorate. E despre o atmosferă care începe, discret, cu câteva zile înainte. În Săptămâna Patimilor, fiecare zi are un rost, un ritm și o încărcătură care nu ține doar de religie, ci și de echilibru interior. Pentru cei care păstrează tradițiile, chiar și cu jumătate de măsură, există o regulă tăcută: în Vinerea Mare nu se gătește. Mai ales nu se coc cozonaci.

De ce nu se coace în Vinerea Mare?

Femeile din satele vechi spuneau că, dacă bagi cozonacul la cuptor în Vinerea Mare, „îi arzi mâinile Maicii Domnului”. Nu e o figură de stil, ci o expresie dureroasă a unei credințe transmise din generație în generație. Vinerea Mare nu e zi de muncă, nici de bucate. Este ziua în care Hristos a fost răstignit. Se ține post, se merge la biserică, iar seara se ascultă Prohodul – o slujbă care amintește de moartea și îngroparea Domnului.

Potrivit crestinortodox.ro, Vinerea Mare mai este numită și Vinerea Seacă, pentru că multe femei țin post negru. Nici măcar apa nu se bea. Orice activitate domestică, mai ales cea legată de foc și mâncare, este considerată nepotrivită.

Când e momentul potrivit pentru cozonacul de Paște

Tradiția spune clar: cozonacii se coc în Joia Mare sau sâmbătă dimineața. Cele două zile sunt văzute ca ferestre sigure, în care munca din bucătărie se împletește cu rugăciunea și cu gândul bun.

Joia Mare, cunoscută și ca Joia Patimilor, este ziua în care se vopsesc ouăle. Tot atunci se pot face cozonacii. Se spune că ce se face în Joia Mare „ține tot anul”: ouăle nu se strică, iar cozonacul crește frumos și se păstrează pufos mai mult timp.
Sâmbăta Mare este o altă opțiune, dar cu o condiție: să fie devreme, dimineața, înainte ca ziua să devină una de așteptare solemnă. Seara se merge la Înviere, iar între timp, casa trebuie să fie gata, masa pregătită și sufletul liniștit.

Ce mai spun bătrânii despre cozonacul de Paște

Nu e vorba doar despre calendar sau rețetă. E vorba despre respectul față de o rânduială care trece dincolo de religie. Cozonacul este considerat un dar, o ofrandă pentru masa sfântă. A-l face într-o zi de post negru nu doar că „nu iese bun”, dar se spune că „aduce ghinion în casă”.

Unii păstrează chiar obiceiul de a duce cozonacul la biserică, alături de ouăle roșii, pentru a fi sfințit. Apoi, o parte din ele se îngroapă la marginea grădinii, în semn de protecție împotriva grindinei și a secetei.

Dacă nu ai timp? Există soluții

Nu toate gospodinele mai pot respecta acest calendar tradițional, iar asta nu înseamnă că e „greșit”. Dar există opțiuni:

Cozonacul se poate face în avans și se păstrează la congelator. Rămâne la fel de gustos, iar tu câștigi timp prețios.
Poți apela la brutării artizanale care coc în Joia Mare sau Sâmbăta Mare, special pentru cei care vor să respecte calendarul, dar nu au cum să-l urmeze întocmai.

Ce se întâmplă dacă… totuși coci vineri?

Tradiția spune că produsul nu e „binecuvântat”. Poate nu va crește, poate se va întări. Sau, în cel mai rău caz, va aduce o energie apăsătoare în casă. Nu pentru că aluatul are memorie, ci pentru că e o zi care nu vrea miros de zahăr și vanilie, ci liniște.

Rețetă de cozonac tradițional de Paște – pufoasă, aromată și cu gustul copilăriei

Un cozonac reușit nu e doar despre ingrediente, ci despre timp, răbdare și o stare bună în bucătărie.

Ingrediente pentru 2 cozonaci mari

Pentru aluat:

1 kg făină (cernută de două ori)
400 ml lapte gras, cald (nu fierbinte)
250 g zahăr
50 g drojdie proaspătă sau 14 g drojdie uscată
5 ouă mari (de țară, dacă ai)
150 g unt gras (82%), topit și răcorit
50 ml ulei (pentru frământat)
coaja rasă de la 2 lămâi
coaja rasă de la 1 portocală
1 lingură extract de vanilie (sau zahăr vanilat bourbon)
un praf de sare

Pentru umplutură:

300 g nucă măcinată
3-4 linguri cacao de calitate
5-6 linguri zahăr
100 ml lapte cald
1 linguriță esență de rom (opțional)
stafide, rahat sau bucățele de ciocolată (după gust)

Pentru uns:

1 ou bătut cu 1 lingură de lapte
puțin zahăr pentru decor (sau semințe de mac)

Mod de preparare

1. Activarea drojdiei

Într-un bol mic, pune drojdia cu o lingură de zahăr și 2-3 linguri de lapte cald. Amestecă ușor și lasă 10-15 minute să facă spumă. Dacă nu se activează, schimbă drojdia – nu risca tot aluatul.

2. Pregătirea aluatului

Într-un vas încăpător (lighean sau castron mare), pune făina cernută. Fă loc în mijloc, adaugă ouăle, zahărul, sarea, coaja de lămâie și portocală, vanilia, drojdia activată și începe să torni laptele cald treptat, amestecând cu mâna sau o lingură de lemn.

Frământă cel puțin 30-40 de minute. Da, e mult. Dar aici stă secretul pufoșeniei. Când aluatul începe să se desprindă de pe mâini și devine elastic, începe să adaugi untul topit și uleiul, câte puțin, frământând bine după fiecare tranșă.

3. Dospirea

Acoperă aluatul cu un prosop curat și lasă-l la cald, ferit de curent, aproximativ 1,5 – 2 ore, până își dublează volumul.

4. Umplutura

Amestecă nuca măcinată cu cacao, zahăr, lapte cald și esență de rom. Trebuie să iasă o cremă groasă, care se întinde ușor, dar nu curge.

5. Formarea cozonacilor

Împarte aluatul în două părți egale. Fiecare parte se întinde pe blatul uns cu ulei, în formă dreptunghiulară. Întinde crema de nucă, adaugă stafide sau rahat, apoi rulează.

Poți lăsa cozonacii simpli sau îi poți împleti în două (două rulouri răsucite).

Pune-i în tăvi tapetate cu hârtie de copt și lasă-i la dospit încă 30-40 minute.

6. Coptul

Preîncălzește cuptorul la 180°C (foc mediu). Unge cozonacii cu ou bătut, presară zahăr sau mac și bagă la cuptor pentru 40-45 de minute, până trec testul cu scobitoarea și devin aurii.

Dacă se rumenesc prea repede, acoperă-i cu folie de aluminiu pe final.

7. Răcirea

După coacere, scoate cozonacii pe un grătar sau pe un fund de lemn, acoperiți lejer cu un prosop, ca să nu se usuce brusc. Nu îi tăia cât sunt fierbinți – chiar dacă mirosul te ispitește.