Șase părţi ale corpului de care ne-am putea lipsi

Corpul uman s-a adaptat atât de mult condiţiilor de viaţă din ultimele secole, încât unele părţi pur şi simplu şi-au pierdut utilitatea. Vestigiile structurii umane iniţiale dispar încă din faza embrionară, însă câteva se păstrează tot restul vieţii. Iată câteva exemple:
1. Apendicele – Reprezintă rămăşiţa a unui intestin mai mare a strămoşilor noştri, explicaţie valabilă şi în cazul în care ar avea vreo funcţionalitate. Însuşi Charles Darwin a încercat să descifreze misterul acestui organ, spunând că servea primatelor la digestia celulozei provenite din frunzele verzi. Când plantele alcătuiau cea mai mare parte din meniul oamenilor, apendicele era extrem de important.

2. „Măselele de minte” – sunt localizate în spatele
gurii şi sunt numite aşa pentru că apar cam la maturitate, undeva între 17 şi 25 de ani, nu pentru că ar atrage după sine şi înţelepciune. În trecut, aceste măsele erau de mare ajutor în mestecarea unei cărni destul de tari, însă acum fac mai mult rău decât bine. Cel mai adesea, se interpun în calea altor dinţi şi necesită scoase.

3. Coccisul – este un os aflat în capătul coloanei, vestigiul a ceea ce era odată coada. Până în moemntul în care devine făt, embrionul uman are o coadă care măsoară o şesime din toată lungimea sa, apoi este absorbită de corpul aflat în creştere. Totuşi, coccisul nu e în totalitate inutil: susţine muşchii, tendoanele şi ligamentele din acea zonă şi acţionează ca un suport pentru o persoană care stă în şezut.

4. Pliul ochiului – Nu e nimic altceva decât o mică parte dintr-o membrană semi-transparentă, ce umezea ochii animalelor, pentru o vizibilitate mai bună. Diverse specii de reptile, păsări şirechini încă o mai au.

5. ADN-ul conţine şi el reziduri moleculare. Un exemplu este L-gulonolactona oxidaza, o genă funcţională la majoritatea mamiferelor, care produce enzima sintetizatoare de vitamina C. Cercetătorii o numesc pseudogenă, fiindcă şi-a pierdut codul genetic.

6. Muşchii urechii nu se dezvoltă destul de mult încât să aibă şi mobilitate, aşa cum se întâmplă la animale, prin urmare nu au nici o funcţie biologică.