Din cuprinsul articolului
Un medicament prescris de decenii pacienților cu hipertensiune arterială și celor care au suferit un infarct ar putea să nu ofere beneficiile așteptate și chiar să fie dăunător pentru anumite categorii de femei, potrivit unor cercetări recente.
Este vorba despre beta-blocante, folosite ca tratament de primă linie în prevenția recidivelor cardiace, dar care, conform noilor date, nu mai aduc aceleași rezultate în epoca medicinei moderne.
Ce arată studiile recente despre beta-blocante
Un amplu studiu clinic, intitulat REBOOT, a analizat 8.505 pacienți din 109 spitale din Spania și Italia, pe o perioadă de aproape patru ani. Toți pacienții suferiseră un infarct, dar aveau o funcție cardiacă păstrată, cu fracția de ejecție a ventriculului stâng peste 40%.
Concluzia:
-
La bărbați, beta-blocantele nu au adus beneficii semnificative în prevenirea unui nou infarct sau a insuficienței cardiace.
-
La femei cu fracție de ejecție peste 50%, medicamentele nu doar că nu au ajutat, ci au crescut riscul de spitalizare și chiar de deces. Riscul de mortalitate a fost de aproape trei ori mai mare față de femeile care nu luau acest tratament.
„Aceste rezultate vor schimba ghidurile clinice internaționale și vor deschide calea către o abordare diferențiată în funcție de sex”, a declarat prof. Valentin Fuster, președinte al Mount Sinai Fuster Heart Hospital din New York și director al Centrului Național de Investigație Cardiovasculară din Madrid.
De ce femeile pot fi afectate mai grav
Specialiștii spun că nu este surprinzător faptul că femeile răspund diferit la acest tip de tratament.
-
Femeile au adesea inimi mai mici și sunt mai sensibile la medicamentele pentru tensiune arterială.
-
Simptomele infarctului la femei sunt diferite de cele ale bărbaților: apar mai des dureri de spate, indigestie sau dificultăți de respirație, nu doar dureri toracice.
-
Dozele mari de beta-blocante s-au dovedit a fi cele mai periculoase în cazul pacientelor.
Dr. Andrew Freeman, specialist în prevenție cardiovasculară, atrage atenția și asupra efectelor secundare: „Beta-blocantele pot cauza tensiune arterială scăzută, oboseală accentuată, disfuncții sexuale sau schimbări de dispoziție. Beneficiile trebuie mereu cântărite cu riscurile.”
Ce rămâne valabil în tratamentul post-infarct
Pentru pacienții cu o fracție de ejecție sub 40%, adică aceia la care inima pompează sângele cu dificultate, beta-blocantele rămân standardul de tratament, deoarece reduc aritmiile periculoase și riscul unui nou infarct.
Un alt studiu, publicat în The Lancet, arată că pacienții cu funcție cardiacă moderat redusă (între 40% și 50%) au avut totuși beneficii clare: reducere de 25% a riscului de infarct, insuficiență cardiacă și deces.
Deși beta-blocantele au fost prescrise aproape automat în ultimii 40 de ani, cercetătorii subliniază că medicina a evoluat.
Astăzi, pacienții beneficiază de:
-
stenturi implantate rapid pentru deschiderea arterelor blocate,
-
anticoagulante moderne,
-
scheme de tratament personalizate.
Aceste progrese fac ca necesitatea beta-blocantelor să fie mult mai redusă decât în trecut. Totuși, statisticile arată că aproximativ 80% dintre pacienții din SUA, Europa și Asia primesc în continuare aceste medicamente.
Situația în România
Beta-blocantele nu sunt folosite doar după infarct, ci și foarte des în tratamentul hipertensiunii arteriale, aritmiilor și insuficienței cardiace. În România, milioane de pacienți hipertensivi primesc beta-blocante (atenolol, metoprolol, nebivolol etc.) ca parte din schema de control al tensiunii.
De asta, impactul studiilor este și mai mare:
- pentru hipertensiune simplă (fără infarct sau insuficiență cardiacă), beta-blocantele nu mai sunt considerate prima alegere în multe țări, fiind preferate alte clase (IECA, sartani, blocante de calciu, diuretice).
- totuși, ele rămân prescrise în România, mai ales pacienților vârstnici sau cu multiple afecțiuni cardiace.
Cardiologii atrag însă atenția că tratamentul trebuie individualizat. Noile descoperiri ar putea determina Societatea Română de Cardiologie să revizuiască recomandările, mai ales în cazul femeilor cu funcție cardiacă păstrată.
Pacienții români nu trebuie să întrerupă tratamentul pe cont propriu, ci să discute cu medicul curant.
