Din cuprinsul articolului
Următoarea mare catastrofă vulcanică a planetei nu va veni, cel mai probabil, de la Etna sau Yellowstone, ci de la vulcani aparent „adormiți”, slab monitorizați și aproape necunoscuți publicului larg. O serie de cercetări recente arată că aceste structuri geologice, considerate sigure doar pentru că nu au mai erupt de generații, pot produce evenimente explozive cu impact regional și global.
Un exemplu proaspăt s-a produs în noiembrie 2025, când vulcanul Hayli Gubbi, din Etiopia, a erupt pentru prima dată în cel puțin 12.000 de ani, conform datelor geologice. Coloana de cenușă a urcat la peste 13 kilometri altitudine, iar materialul vulcanic a ajuns până în Yemen și a perturbat traficul aerian deasupra nordului Indiei. Vulcanul nu figura până atunci în listele prioritare de monitorizare.
Pericolul real nu vine de la vulcanii celebri
Contrar percepției publice, cei mai faimoși vulcani ai lumii sunt printre cei mai supravegheați. Etna, de exemplu, este monitorizat în detaliu, are sisteme de alertă și planuri de evacuare. Problema apare în cazul a sute de vulcani activi care nu beneficiază de senzori, observații satelitare constante sau infrastructură de avertizare timpurie.
Statisticile sunt grăitoare:
-
Mai puțin de jumătate dintre vulcanii activi ai planetei sunt monitorizați în mod real.
-
În regiunile Pacificului, Americii de Sud și Indoneziei, are loc o erupție a unui vulcan fără istoric înregistrat la fiecare 7–10 ani.
-
Aproximativ 75% dintre marile erupții provin de la vulcani care nu mai fuseseră activi de peste un secol.
Lecțiile dureroase ale trecutului
Un caz emblematic este cel al vulcanului El Chichón, din Mexic. În 1982, după secole de aparentă inactivitate, a erupt violent. Avalanșe de roci fierbinți, cenușă și gaze au distrus jungle întregi, au blocat râuri și au ras sate de pe hartă. Peste 2.000 de oameni au murit și aproximativ 20.000 au fost strămutați.
Impactul nu s-a oprit la granițele Mexicului. Sulful ajuns în stratosferă a format particule reflectorizante care au scăzut temperatura în emisfera nordică și au deviat musonii africani. Efectul a contribuit la seceta severă din Africa de Est și la foametea din Etiopia între 1983 și 1985, tragedie care a dus la moartea a aproximativ un milion de oameni și a declanșat campanii globale precum Live Aid.
Puțini știu că un vulcan obscur a fost una dintre piesele din acest lanț de evenimente.
De ce sunt ignorați acești vulcani
Cercetătorii explică fenomenul prin mecanisme psihologice bine documentate:
-
Biasul normalității: tindem să credem că dacă un lucru nu s-a întâmplat mult timp, nu se va întâmpla nici în viitor.
-
Euristica disponibilității: percepem drept periculoase doar evenimentele pe care le putem evoca ușor din memorie, cum a fost erupția din Islanda din 2010.
-
Reacție în loc de prevenție: investițiile în monitorizare apar adesea abia după un dezastru.
El Chichón a fost monitorizat doar după erupția catastrofală, nu înainte.
Efectele globale ale unei erupții „locale”
Marile erupții nu înseamnă doar curgeri de lavă.
Ele pot:
-
Răci temporar clima globală.
-
Modifica tiparele de ploaie.
-
Reduce producția agricolă pe continente întregi.
-
Amplifica riscul de foamete, epidemii și instabilitate socială.
Istoria arată că aceste lanțuri de evenimente pot începe de la un singur vulcan „tăcut”.
Ce fac cercetătorii pentru a preveni următorul dezastru
Pentru a reduce acest risc, cercetători internaționali au lansat Global Volcano Risk Alliance, o inițiativă care își propune să mute atenția de pe vulcanii celebri către cei ignorați. Scopul este creșterea capacității de monitorizare în zonele cu risc major și pregătirea comunităților înainte ca erupțiile să se producă.
Cazuri în care pregătirea a salvat vieți există deja:
-
1991, Muntele Pinatubo, Filipine.
-
2019, Muntele Merapi, Indonezia.
-
2021, La Soufrière, Saint Vincent.
Unde este riscul cel mai mare
Cele mai vulnerabile regiuni rămân:
-
America Latină
-
Asia de Sud-Est
-
Africa
-
Zona Pacificului
Acolo se află mii de comunități construite lângă vulcani cu istoric necunoscut sau prost înțeles.
Campi Flegrei din Italia
Un alt exemplu emblematic de vulcan „tăcut”, dar cu potențial devastator, este Campi Flegrei, situat lângă Napoli. Nu este un vulcan clasic, cu formă de con, ci o calderă uriașă formată în urma unor erupții istorice masive. Ultima erupție a avut loc în 1538, însă zona este departe de a fi inactivă. În ultimele decenii, cercetătorii au înregistrat episoade repetate de ridicare și coborâre a solului, cutremure frecvente și emisii de gaze vulcanice. Acest fenomen, numit bradisism, indică mișcări ale magmei în profunzime.
Pericolul real vine din faptul că peste trei milioane de oameni trăiesc în zona metropolitană Napoli, iar o eventuală erupție ar afecta direct una dintre cele mai dense regiuni urbane din Europa. Deși este monitorizat constant de Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie din Italia, Campi Flegrei rămâne unul dintre cele mai imprevizibile sisteme vulcanice de pe continent.
