Din cuprinsul articolului
Un nou studiu publicat în revista Cell arată că procesul de îmbătrânire umană nu evoluează treptat, ci are un punct de cotitură semnificativ în jurul vârstei de 50 de ani. După această vârstă, degradarea țesuturilor și a organelor se accelerează vizibil, iar sistemul cardiovascular este printre cele mai afectate.
Potrivit echipei de cercetători condusă de Academia Chineză de Științe, în perioada 45–55 de ani are loc o remodelare majoră a proteinelor din organism, cu efecte directe asupra sănătății pe termen lung.
Vasele de sânge, cele mai vulnerabile la îmbătrânire
Analizând mostre de la 76 de donatori cu vârste între 14 și 68 de ani, cercetătorii au construit o hartă proteomică detaliată a îmbătrânirii umane. Rezultatele au arătat că vasele de sânge, în special aorta, încep să se degradeze semnificativ după 50 de ani. Schimbări importante au fost observate și în pancreas și splină.
Această degradare este determinată de proteine a căror expresie crește odată cu vârsta și care sunt asociate cu boli cardiovasculare, fibroză tisulară, ficat gras și chiar tumori hepatice.
Ce arată experimentele pe șoareci
Pentru a verifica ipoteza privind impactul proteinelor asupra îmbătrânirii, cercetătorii au injectat o proteină specifică, extrasă din aorta unor șoareci bătrâni, în șoareci tineri. Rezultatul: animalele tinere au prezentat o scădere semnificativă a forței musculare, a coordonării și a rezistenței fizice. Au apărut, de asemenea, semne clare de îmbătrânire vasculară.
Aceste teste confirmă că anumite proteine pot accelera artificial procesul de îmbătrânire, ceea ce deschide noi direcții în cercetarea medicală.
Un alt aspect interesant al studiului este că îmbătrânirea nu afectează toate sistemele din corp simultan. Unele organe, cum ar fi pielea sau sistemul digestiv, pot rămâne stabile mai mult timp, în timp ce altele – precum vasele de sânge sau splina – suferă modificări rapide într-un interval scurt.
Concluzia cercetătorilor este că îmbătrânirea este un proces în „pași”, nu o linie dreaptă, și că înțelegerea acestor etape poate ajuta la dezvoltarea unor tratamente personalizate pentru afecțiunile vârstei înaintate.
Studiul oferă o perspectivă revoluționară asupra modului în care îmbătrânim și pune accent pe nevoia de intervenții țintite, în funcție de vârstă și de organul afectat. Prin dezvoltarea unor tratamente care vizează dezechilibrul proteic din anumite țesuturi, medicina ar putea nu doar să încetinească îmbătrânirea, ci și să prevină boli grave asociate cu aceasta, cum ar fi infarctul, diabetul sau bolile hepatice.
