Din cuprinsul articolului
La 38 de ani, Jon Gluck a primit un diagnostic care sună a condamnare. Astăzi are peste 20 de ani de când trăiește cu cancer. Nu a câștigat un război, dar a învățat să-și construiască viața în umbra unui dușman care nu a plecat niciodată.
Când medicii i-au spus lui Jonathan Gluck că mai are între 18 luni și trei ani de trăit, tocmai devenise tată. Avea un băiețel de șapte luni și o carieră promițătoare în jurnalism. Diagnosticul – mielom multiplu, un cancer rar al celulelor plasmatice – părea să-i închidă toate orizonturile. Astăzi, la 20 de ani distanță, Gluck merge la serviciu, pescuiește cu prietenii și și-a scris memoriile. Dar cancerul n-a dispărut.
Cartea sa, An Exercise in Uncertainty, apare pe 10 iunie 2025 la Harmony Books și aduce o perspectivă rară: cum e să trăiești cu o boală despre care ți s-a spus că te va omorî. Nu într-o lună, nu în zece ani, ci într-un viitor mereu nesigur.
„Ai cancer” – și viața merge mai departe
La început, Gluck a încercat să țină boala într-o cutie separată de restul existenței lui. „Era cancerul și eram eu”, scrie el. A continuat să meargă la muncă, a crescut doi copii, a jucat poker în fiecare joi și nu a vorbit despre diagnostic decât cu cei foarte apropiați. Când fetița lui a împlinit 11 ani, i-a spus adevărul într-un taxi, în drum spre Bloomingdale’s, unde urmau să-i cumpere rochia de absolvire.
Într-un interviu pentru New York Magazine (5 iunie 2025), Gluck recunoaște că, pentru mult timp, nu a conștientizat că se încadrează în categoria tot mai mare a celor care trăiesc cu cancer ca boală cronică. Până când, într-o zi, citind un articol despre această realitate medicală, a înțeles: „Asta e despre mine.”
Remisiune, dar nu vindecare
Mielomul multiplu este incurabil. Medicii controlează boala cu tratamente agresive, terapii țintite, chimioterapie sau imunoterapie. În 2023, Gluck a primit o formă revoluționară de tratament – terapia CAR-T, care modifică celulele imunitare ale pacientului pentru a recunoaște și distruge celulele canceroase.
Potrivit unui studiu publicat recent în Journal of Clinical Oncology (2025), o treime dintre pacienții cu mielom multiplu tratați cu CAR-T rămân în remisiune la cinci ani după intervenție. Gluck se află printre ei. Tratamentul a funcționat, dar i-a șters temporar sistemul imunitar. A fost nevoit să repete vaccinurile din copilărie și să respecte reguli stricte, asemănătoare cu cele din pandemie.
„Terapia m-a schimbat la nivel celular. De-atunci, n-am mai putut să separ viața mea de boală.”
Viața între tratamente și dosare medicale
Trăitul cu cancer nu înseamnă doar consultații și analize. Înseamnă și nopți de nesomn, griji administrative, bătălii cu asigurările și multă oboseală nejustificată. Uneori, cancerul nici nu arată ca o boală. „Mulți îmi spun că nu par bolnav. Nu întotdeauna e un compliment”, recunoaște Gluck. Lipsa semnelor vizibile poate duce la neîncredere sau, mai des, la uitare din partea celor din jur.
Pentru Gluck, incertitudinea nu a fost un concept abstract, ci o prezență zilnică. În fiecare remisiune, știa că urmează o recidivă. Nu când, ci sigur. A trăit cu această certitudine amară ani de zile.
Când negarea devine un mecanism de supraviețuire
În carte, Gluck vorbește deschis despre utilitatea negării. „Negarea nu este doar o strategie de autoapărare, ci un mecanism de adaptare. Fără ea, nu aș fi putut să-mi văd de viață.” Scrisul l-a forțat să recunoască lucruri pe care le ținuse în adâncul minții. Așa a început să accepte că boala nu mai este o anomalie temporară, ci parte integrantă din cine este acum.
Povestea lui nu urmează scenariul clasic: luptă, învingere, victorie. Cancerul lui nu a plecat. Îl poartă cu el, zi de zi, ca pe un rucsac greu pe care uneori îl uită, alteori îl simte din plin.
Statisticile spun că nu e singur
Potrivit National Cancer Institute, rata de supraviețuire la 5 ani pentru mielom multiplu a crescut de la 35% în anii 2000 la 62% în 2024. Tot mai mulți pacienți ajung să trăiască nu doar ani, ci decenii cu un diagnostic considerat fatal. American Cancer Society confirmă că mortalitatea prin cancer a scăzut cu o treime între 1991 și 2019.
Dar între statistici și realitatea fiecărui pacient stă viața trăită pe muchie – cu oboseală, speranță, tratamente, și o întrebare care nu dispare: „Cât timp mai am?”
De reținut
Jon Gluck nu are o rețetă pentru viața cu cancer. Are, în schimb, o poveste care nu oferă lecții, ci o sinceritate rar întâlnită. Trăiește cu boala, o recunoaște, o scrie, dar nu-i permite să-i fure fiecare clipă. Și poate că tocmai asta e forma de supraviețuire cea mai puternică.
