Din cuprinsul articolului
Descoperă povestea fascinantă a dr. Alexandru Tzaicu, primul chirurg din lume care s-a operat singur de hernie inghinală! Află cum a experimentat o senzație neobișnuită sub rahianestezie și cum i-a schimbat aceasta cariera.
Pe 23 septembrie 1909, în premieră mondială, dr. Alexandru Tzaicu, în vârstă de doar 26 de ani, s-a auto-operator de hernie inghinală stângă, aplicând metoda inovativă de rahianestezie cu stricnină și stovaină, creată de Thoma Ionescu și Amza Jianu.
Dr. Tzaicu: cum a testat rahianestezia pe propriul corp și a revoluționat chirurgia românească
Născut în satul Tabăra, din județul Iași, în 1883, Alexandru Tzaicu a devenit unul dintre cei mai ambițioși medici români, făcând lucruri pe care nu le-a mai încercat nimeni, înaintea lui.
În 1902 a absolvitLiceul Internat „C. Negruzzi”, cu „diploma de laudă”, fiind ulterior bursier prin concurs al Academiei Române. Ca student „medicinist”, s-a remarcat încă imediat, fiind extrem de activ și de orientat spre rezultate. Era zi de zi la cursuri, printre bolnavi, iar când nu făcea asta, întreprindea fel de fel de experimente.
Alexandru Tzaicu lucra deja în spital atunci când a observat că, la rândul său, se confrunta cu niște dureri atroce în regiunea testiculului stâng.
Între timp a apărut și o umflătură în regiunea respectivă, foarte dureroasă la atingere. După studiu atent, Alexandru și-a pus diagnosticul și nu stat prea mult pe gânduri: hernie inghinală stânga.
„La vârsta de 26 de ani, în timpul pregătirii tezei mele de doctorat în medicină și chirurgie, a trebuit să mă supun unei operații pentru tratarea definitivă a unei hernii inghinale, de mărimea unui ou de pui, în partea stângă.”, scria Alexandru Tzaicu într-o serie de observații.
Operația, realizată la Sanatoriul „Sf. Maria” din Iași, a fost asistată de profesorul Ernest Juvara, colegi și chiar un fotograf dedicat, pentru a documenta întreaga procedură.
Ce a simțit medicul român în timpul auto‑operației
Chiar dacă profesorul a încercat să îl convingă să renunțe la operație, Tzaicu a fost convins de reușita medicală și și-a injectat și doza de stovaină, 4 injecții.
În teza sa de doctorat (46 de pagini), Tzaicu descrie:
„Simt o senzație plăcută, de la basin în jos. Pare ca un curent lin, plăcut, gâdilitor mi se scoboară în membrele inferioare până în tălpi”, povestea acesta.
„Anestezia s-a instalat cu senzațiuni plăcute și a dispărut pe nesimțite (…) Ușoară excitatie de la începutul anesteziei și amețelile ce am avut, când executam vreo mișcare bruscă, probeaza că lichidul anestezic difuzase puțin și spre emisferele cerebrale.
Facultățile intelectuale mi-au rămas însa absolut intacte, conștiința îmi era perfectă. Dovadă faptul că am putut duce la bun sfârșit o operațiune delicată chiar asupra mea insumi”, scria medicul, despre operația care l-a făcut faimos, potrivit playtech.ro.
În timpul operației atent executate după procedeele descrise de medicul Eduardo Bassini, dr. Tzaicu îi permite și fotografului să surprindă imagini cu interiorul corpului uman.
Conform notitelor doctorului Tzaicu, anestezia nu a fost una perfectă, metoda fiind îmbunătățită după ani de experiență.
La ora 17.15, operația se încheia cu succes, după cum se arată în confesiunile Dr. Richard Constantinescu, de la U.M.F. „Grigore T. Popa” din Iași.
Această experiență trăită în mod direct i-a permis să testeze eficacitatea anesteziei și să demonstreze beneficiile sale — promovând o analiză „auto-observațiune” în locul celei obiective.
Un pas spre recunoaștere academică și internațională
Operația i-a adus doctoratul, fiind publicată în revista franceză La Presse Médicale (11 februarie 1911), iar studiul său a fost citat ulterior în tratate medicale internaționale.
„Am vrut să înțeleg complexitatea senzațiilor unuei asemenea operații, să văd ce poate anestezia, ce nu poate și care e momentul dureroas într-o operație de hernie inghinală”, relata Alexandru Tzaicu.
A deschis drumul și pentru alți chirurgi celebri, precum Evan O’Neill Kane, care s‑a auto-operat de apendicită în 1921.
Viața lui Alexandru Tzaicu după performanță
După experimentul curajos, Tzaicu a continuat o carieră impresionantă: a lucrat în spitale din Iași și București, a inaugurat Sanatoriul Dr. Tzaicu (pe străzile Zmeu și Carol I din Iași) specializat în chirurgie reconstructivă și a acumulat recunoaștere printre elitele vremii.
A fost și medic al CFR București, iar în ultimii ani s-a dedicat apiculturii și proprietăților medicinale ale mierii.
Pierderea clinicii și lupta post-comunistă
După naționalizarea clinicii în 1948 și confiscarea casei din Copou (provocată și de bombardamentele din 1944), moștenitorii lui Tzaicu reclamă acum despăgubiri uriașe, aproape 70 de ani mai târziu. Dr. Tzaicu s‑a retras apoi la Hârlău, unde a murit în 1958.
Cazul dr. Alexandru Tzaicu punctează un moment emblematic în istoria medicinei.
Este chirurgul care s-a supus pe sine însăși celor mai exigente teste medicale, demonstrând beneficiile rahianesteziei și cultivând o spirit de auto-experimentare academică rar întâlnit. Povestea sa inspiră și astăzi.
