Din cuprinsul articolului
Un tânăr american împușcat în cap a fost salvat, în ultimul moment de la prelevarea de organe, de către medicul său a care a intervenit prompt în sala de operație.
Larry Black Jr., în vârstă de 28 de ani, trăiește astăzi ca tată a trei copii și muzician, însă în urmă cu șase ani se afla la câteva momente de a-i fi prelevate organele pentru donare, deși inima îi bătea și nu fusese declarat în moarte cerebrală. Salvarea sa a venit în ultimul moment, când neurochirurgul Zohny Zohny a intrat în fugă în sala de operație a Spitalului Universitar Saint Louis din Missouri, potrivit CNN.
„Dați-l jos de pe masă”, își amintește doctorul Zohny că le-a spus celor din echipa chirurgicală care pregăteau pieptul și abdomenul pacientului pentru intervenție. „Acesta este pacientul meu. Dați-l jos de pe masă.”
Intervenția care a salvat o viață
Echipa medicală a fost uimită de ordinele primite. Membrii echipei au explicat că aveau consimțământul familiei pentru recoltarea organelor, însă tânărul neurochirurg, aflat în primul său an de practică, a fost neclintit.
„Nu-mi pasă dacă avem consimțământul”, a spus Zohny. „Nu am vorbit cu familia și nu sunt de acord cu asta. Dați-l jos de pe masă.”
Black ajunsese la spital pe 24 martie 2019 cu o rană de glonț în partea din spate a capului. O săptămână mai târziu, fusese dus în sala de operație pentru recoltarea organelor, deși nu îndeplinea criteriile medicale pentru această procedură.
Semne de viață ignorate
Ceea ce face cazul și mai tulburător este că Black dădea semne că era conștient în timp ce se afla în comă indusă medical. Familia sa susține că tânărul clipea din ochi ca răspuns la întrebări și bătea în marginea patului.
„Am auzit-o pe mama strigând”, își amintește Black despre perioada petrecută în comă. „Toți erau acolo, strigându-mi numele, plângând, punându-mi melodiile preferate, înălțând rugăciuni.”
Molly Watts, sora lui Black, povestește cum i-a cerut fratelui său să clipească de două ori dacă își amintea de primul lor animal de companie, un câine numit „Little Black”. Atât Black, cât și surorile sale își amintesc că a clipit de două ori.
„Apoi l-am întrebat întrebarea principală”, spune Black. „Sora mea mi-a zis: ‘Dacă vrei să renunțe la tine, dacă ești obosit și te dai bătut, clipește o dată. Dacă mai ai putere să lupți, clipește de mai multe ori.'”
Black spune că a început să clipească și să bată în pat pentru a-și anunța familia că încă era prezent. Personalul spitalului le-a spus membrilor familiei că mișcările erau involuntare.
Presiuni asupra familiei
Familia Black relatează că au fost abordați insistent de o reprezentantă a organizației de prelevare de organe Mid-America Transplant, chiar dacă inițial mama sa spusese „Nu acum” când fusese întrebată despre donare.
„A insistat”, își amintește Macquel Payne, sora lui Black. „A întrebat dacă poate măcar să ne lase niște broșuri. Atunci mama s-a agitat puțin pentru că femeia părea prea insistentă.”
Familia cunoștea procesul de donare de organe – în 2007, fratele adolescent al lui Black, Miguel Payne, se înecase într-un lac local și organele sale fuseseră donate.
„Cred în salvarea de vieți”, spune Payne. „Dar nu fi insistent în privința asta.”
După ce familia a consimțit în cele din urmă la donare, spitalul a organizat ceea ce se numește „plimbarea eroului” – o tradiție care onorează viața donatorului de organe înainte de începerea procesului de recoltare.
Familia s-a îmbrăcat în salopete albastre pentru ritual. În timp ce Black era dus pe targă prin holurile spitalului, ochii săi erau întredeschiși. Oamenii plângeau. Pe rețelele sociale începuseră să apară mesaje de adio, prietenii postând „#RIPMyBrother”.
Tatăl lui Black a alergat la spital când a auzit zvonul că fiul său era dus la morgă. „S-a dus”, își amintește Lawrence Black Sr. că i s-a spus. „Merge la congelator acum.”
Salvat, în ultimul moment
Dr. Zohny a auzit anunțul despre „plimbarea eroului” prin sistemul de sonorizare al spitalului. Nefiind familiarizat cu termenul, a întrebat despre ce este vorba și a aflat că ar putea fi pentru pacientul său.
„Nu, nu poate fi pacientul meu”, le-a spus Zohny rezidenților. „Nu am fost de acord.”
Când a sunat la terapie intensivă, i s-a spus că Black era deja dus spre sala de operație. Neurochirurgul și-a informat imediat șeful de departament, apoi a început să alerge spre sala de operație.
„Acesta este primul meu an”, explică Zohny. „Primul an ca neurochirurg este perioada cea mai riscantă. Orice greșeală, orice lucru mic, îți poate deraia cariera. Așa că în momentul în care s-a întâmplat asta, mi s-au înmuiat picioarele și eram foarte nervos.”
Dilema etică și profesională
Zohny știa că își asuma un risc profesional major intrând în sala de operație pentru a opri procedura.
„Cel mai rău scenariu pentru mine era să îmi pierd slujba”, își amintește că s-a gândit. „Cel mai rău scenariu pentru el era să își piardă viața pe nedrept.”
După intervenția sa, un angajat al spitalului care îl transportase pe Black de la terapie intensivă la sala de operație i-a spus lui Zohny că simțise că ceva nu era în regulă.
„Îmi amintesc că s-a uitat la mine și mi-a spus: ‘Mă bucur atât de mult că ai oprit asta.’ L-am întrebat de ce și mi-a răspuns: ‘Nu știu. Ochii lui erau deschiși tot timpul și am simțit că se uita la mine. Ochii nu i s-au mișcat, dar am simțit că se uita la mine.'”
Recuperarea miraculoasă
După ce Zohny a intervenit, Black a fost dus înapoi la terapie intensivă. Echipa medicală a oprit toate medicamentele care îi provocau sedarea.
Black s-a trezit două zile mai târziu și a început să vorbească. În decurs de o săptămână, stătea în picioare.
„A trebuit să învăț din nou să merg, să scriu, să citesc”, spune Black. „A trebuit să îmi învăț din nou numele, codul numeric personal, ziua de naștere, totul.”
După 21 de zile de spitalizare, Black a fost externat. La o consultație ulterioară, a pozat pentru o fotografie alături de Zohny și sora sa mai mare, Watts. În fotografie, Black stă în picioare, cu o orteză la picior.
„Este un miracol că, în ciuda unei politici defectuoase, am reușit să îi salvăm viața”, spune Zohny. „A fost un miracol absolut.”
Probleme sistemice în donarea de organe
Cazul lui Black nu este singular. O investigație federală recentă asupra unei organizații nonprofit de donare de organe din Kentucky, SUA, a descoperit că, pe parcursul a patru ani, furnizorii medicali planificaseră recoltarea organelor de la 73 de pacienți, în ciuda semnelor de activitate neurologică.
Robert F. Kennedy Jr., Secretarul pentru Sănătate și Servicii Umane, a declarat în iulie 2025: „Constatările noastre arată că spitalele au permis începerea procesului de recoltare de organe când pacienții prezentau semne de viață, iar acest lucru este oribil. Întregul sistem trebuie reparat pentru a ne asigura că viața fiecărui potențial donator este tratată cu sfințenia pe care o merită.”
Impactul asupra încrederii publice
Lindsey Speir, vicepreședinte executiv pentru achiziția de organe la Mid-America Transplant, recunoaște că poveștile recente din media despre sistemul de donare ridică multe întrebări despre un proces care face și mult bine.
„Pierdem încrederea publică în acest moment”, spune Speir despre industrie. „Și va trebui să o recâștigăm.”
Mid-America Transplant gestionează procesul de transplant de organe pentru 84 de comitate din părți ale Illinois, Arkansas și Missouri, inclusiv St. Louis. Este una dintre cele 55 de organizații nonprofit desemnate federal care facilitează donările de organe în întreaga țară.
Întrebări despre conștiință și moarte
Experiența cu Black l-a determinat pe Dr. Zohny să pună sub semnul întrebării ceea ce știm despre conștiință. El a fondat recent o companie de cercetare medicală numită Zeta Analytica pentru a explora modalități de cuantificare a conștiinței, inspirat parțial de experiența sa din 2019.
„Nu înțelegem creierul la nivelul la care ar trebui, mai ales cu toată tehnologia pe care o avem acum”, spune Zohny, care se va alătura Institutului de Neuroștiințe Rockefeller de la Universitatea West Virginia în octombrie 2025.
Viața după traumă
Astăzi, Black încearcă să meargă mai departe, deși încă suferă de efectele rănii. Are crize epileptice dacă fragmentele de glonț din capul său se mișcă prea mult și se supraîncălzește ușor din cauza rănii.
Pentru a-l ajuta să proceseze tot ce i s-a întâmplat, face muzică sub numele BeamNavyLooney. „M-am întors din morți”, a scris recent într-o melodie despre experiența sa.
Black nu își învinovățește familia pentru decizia lor, dar pune sub semnul întrebării procesul de transplant de organe. „E ca și cum aleg destinul oamenilor pentru ei doar pentru că au o panglică de donator de organe pe actul de identitate. Și asta nu e în regulă.”
Încă îi este greu să doarmă noaptea. Coșmarurile despre ceea ce s-a întâmplat – atât pe stradă, cât și în spital – îl țin treaz. Spune că nu mai vrea să fie pe registrul donatorilor de organe.
