Din cuprinsul articolului
Herma inghinală, o afecțiune frecventă, în special la bărbați, este o patologie care poate fi diagnosticată și tratată cu ușurință, cu condiția ca pacientul să se prezinte la medic la timp. Deși poate părea banală, ignorată sau amânată, o hernie inghinală se poate complica, ducând la consecințe severe. Despre toate acestea, de la cauze și simptome, până la metode de tratament și recuperare, discutăm cu Dr. Bogdan Șerban, medic primar chirurgie generală.
Ce este hernia inghinală și cum se manifestă?
„Hernia, în sine, ca definiție, este o ruptură a unui perete, în speță a peretelui abdominal, în regiunea inghinală. O ruptură pe care fie o moștenim, fie o dobândim.” Prin această ruptură, se formează un sac prin care o parte din organele interne, cel mai frecvent o ansă de intestin subțire sau epiplonul, părăsesc cavitatea abdominală.
Conform Dr. Șerban, primul semn al herniei inghinale este, de cele mai multe ori, durerea. Aceasta apare frecvent la efort, tuse sau strănut și este descrisă ca fiind „destul de violentă” la început, scăzând ulterior în intensitate. După apariția durerii, pacienții observă o umflătură în zona inghinală, care poate apărea imediat sau la distanță de luni, chiar și ani.
„Extrem, extrem, extrem de rar, pacienții descoperă umflătura fără să aibă niciun fel de semn sau fără nicio durere”, subliniază medicul.
În cazurile complicate, durerea și umflătura pot fi asociate cu simptome mult mai severe, precum ocluzia intestinală, care apare atunci când o porțiune de intestin este prinsă în sacul herniar. Acest lucru se manifestă printr-o „simptomatologie mult, mult mai zgomotoasă”: dureri abdominale intense, greață, vărsături și oprirea tranzitului intestinal.
Factori de risc și prevenție
Dr. Bogdan Șerban menționează câțiva factori de risc asociați cu apariția herniei inghinale, cum ar fi:
- Fumatul: „Principalul factor de risc este fumatul.”
- Obezitatea: „Obezitatea este de asemenea un element extrem de important.”
- Tusea cronică: „Pacienții cu boli respiratorii cronice, tușitorii cronici… sunt predispuși să facă hernii inghinale.”
- Efortul fizic extrem: „Pacienții ce fac eforturi extreme, susținute zi de zi, fie că sunt la job sau fac sporturi ce solicită regiunea inghinală, sigur, această solicitare de zi cu zi vine peste o predispoziție genetică de a face această boală.”
De asemenea, medicul clarifică legătura dintre vârstă și hernie. „Îmbătrânirea nu este un factor de risc pentru apariția herniei inghinale per se”, explică el. Totuși, la persoanele vârstnice, structura musculară își pierde din rezistență, iar eforturile adunate pe parcursul vieții pot duce la apariția herniei.
Complicații și rușinea de a merge la medic
„Dacă nu este descoperită la timp sau nu e tratată corect, complicațiile sunt redutabile: ocluzia intestinală, necrozele de ansă de intestin… peritonita, uneori chiar și decesul pot fi complicații reale”, avertizează Dr. Șerban. Pe lângă acestea, pot apărea și consecințe mai puțin grave, dar totuși serioase, cum ar fi necesitatea de a îndepărta un testicul (orhiectomie) din cauza necrozei.
O problemă frecventă în România este rușinea pacienților de a se prezenta la medic, un fenomen observat atât la bărbați, cât și la femei.
„La noi în țară, încă ne confruntăm cu o lipsă de educație medicală”, constată medicul, subliniind că acest lucru duce la amânarea vizitei la specialist și, implicit, la apariția complicațiilor. „Pacienții sunt cei care pierd dacă nu merg la medic la timp”, adaugă el.
Citeste si…
Diagnosticul și tratamentul chirurgical
Diagnosticul herniei este, în majoritatea cazurilor, unul clinic și poate fi stabilit cu ușurință în cadrul unei consultații.
„Este un diagnostic destul de simplu de pus clinic”, spune doctorul, menționând că uneori este necesară o ecografie pentru a stabili un diagnostic diferențial.
În ceea ce privește tratamentul, Dr. Bogdan Șerban este categoric:
„Din păcate, tratamentul este unul singur și este chirurgical.”
El explică faptul că hernia este o „gaură” în peretele musculo-aponevrotic, care nu se poate vindeca de la sine. Există mai multe metode chirurgicale, conform ghidurilor europene și americane de practică medicală, cum ar fi:
- Operația deschisă (Liechtenstein)
- Operația minim invazivă, laparoscopică sau robotică (TAP, TEP)
Indiferent de tehnică, tratamentul standard presupune utilizarea unei plase pentru a repara defectul, cu excepția pacienților tineri, care pot fi operați fără plasă la prima intervenție.
Chirurgie minim invazivă versus chirurgie clasică
În prezent, discuția nu se mai axează pe rata de recidivă, care este similară la nivel mondial pentru ambele abordări (aproximativ 6%). Diferențele majore țin de calitatea vieții postoperatorii. „Discuția reală este cum va trăi acest pacient operat postoperator”, afirmă Dr. Șerban.
| Aspect | Chirurgie deschisă | Chirurgie minim invazivă |
| Incizii | O singură tăietură, mai mare | Câteva incizii mici, aproape invizibile |
| Durere | Poate duce la durere cronică inghinală | Durerea postoperatorie este mult redusă, uneori inexistentă (chirurgie robotică) |
| Recuperare | Mai lentă și mai dificilă | Rapidă și confortabilă, cu reluarea rapidă a activităților |
| Estetică | Cicatrice vizibilă | Cicatrici minore |
„Recuperarea este fantastic de bună imediat postoperator” în cazul chirurgiei robotice, subliniază Dr. Șerban, adăugând că „avantajele chirurgiei robotice sunt multe, de la vizualizare mai bună, instrumente mult mai bune, electrocoagulare mai bună. Practic, disecțiile cu chirurgia robotică sunt absolut perfecte. Nu există sângerare și s-a demonstrat că nu există durere post-operatorie, mai ales în hernie inghinală. Sunt și alte avantaje, spre exemplu în chirurgia herniei bilaterale, atunci când operăm pe ambele părți.”.
Recuperarea postoperatorie și activitatea fizică
După intervenția chirurgicală, medicul recomandă repaus fizic timp de 3-4 zile, evitând ridicarea de greutăți și eforturile majore timp de o lună. Însă, contrar unor convingeri, activitatea fizică nu crește riscul de recidivă. Dimpotrivă, Dr. Șerban accentuează că „sedentarismul și, practic, lipsa de tonus muscular crește riscul de recidivă”. Pacienții sunt încurajați să reia activitatea sportivă după o lună.
- „Hernia nu este un handicap”, este mesajul principal al medicului, care încurajează pacienții să o trateze la timp pentru a-și relua viața normală, fără restricții.
- „Trebuie rezolvată chirurgical, corect, competent. Ulterior, pacientul își poate trăi viața normală, în care poate să facă orice sport, orice mișcare”.
Cu o rată de recidivă scăzută, în special în chirurgia minim invazivă, și cu tehnologii avansate, tratamentul herniei inghinale este sigur și eficient. „Până la urmă, hernia se rezolvă. Doar să avem curajul să ne prezentăm la medic, pentru că lucrurile sunt blânde”, conchide Dr. Bogdan Șerban în interviul acordat podcastului ”Sănătate cu prioritate”.
