Din cuprinsul articolului
Pro sau contra transparenței în spitale. Un ordin al Ministrului Sănătății obligă spitalele să publice online date despre activitatea medicală, financiară și administrativă. O mișcare importantă pentru pacienți, dar ce ar putea aduce și provocări majore pentru sistemul medical românesc începând cu data de 1 octombrie 2025.
Transparența în sistemul public de sănătate a fost mult timp o utopie. Cifre ascunse, decizii opace și un sentiment general de neîncredere au definit relația dintre pacienți și spitale. De la 1 octombrie, un ordin al ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, promite să schimbe radical această paradigmă. „Transparența nu mai este opțională, ci o regulă obligatorie,” se arată în comunicatul oficial. Această măsură, deși salutată de mulți ca un pas esențial spre reformă, ridică atât speranțe, cât și semne de întrebare.
Pro sau contra transparenței în spitale
Printre datele care vor fi publicate, conform ordinului Ministrului Sănătății, se numără:
Indicatori de calitate:
– rata infecțiilor asociate asistenței medicale
– procentul de reinternări la 48 de ore după externare
– procentul de pacienți internați și apoi transferați într-un alt spital în primele 72 de ore
– gradul de satisfacție al pacienților
Date financiare:
– venituri totale ale spitalului
– venituri realizate în baza contractului cu CNAS
– venituri de la bugetul de stat
– venituri din proiecte cu finanțare nerambursabilă
– venituri din servicii medicale acordate contra cost
– cheltuieli totale, cheltuieli de personal, cheltuieli cu medicamente, cheltuieli cu materiale sanitare, reactivi și dezinfectanți
Date de utilizare a serviciilor:
– numărul de spitalizări continue
– numărul de spitalizări de zi
– durata medie de spitalizare
– rata cazurilor internate prin transfer dintr-un alt spital
– indicele de complexitate a cazurilor (ICM)
– numărul de consultații efectuate în ambulatoriul integrat
– meniul zilnic, detaliat pe regimuri
Argumente pro: Oportunitatea de a construi încredere și responsabilitate
Principalul argument în favoarea noii reglementări este responsabilizarea. Așa cum a declarat ministrul, „conducerea unui spital public nu este un privilegiu. Este o responsabilitate față de pacienți, față de personalul medical și față de banii publici.”
Prin publicarea datelor, managerii vor fi obligați să justifice fiecare decizie și fiecare cheltuială. Pacienții, la rândul lor, vor avea acces la informații vitale pentru a alege un spital, cunoscând „rata infecțiilor asociate asistenței medicale” sau „gradul de satisfacție al pacienților.”
Mai mult, această măsură va permite o evaluare obiectivă a performanței. „Indicatorii de performanță nu vor fi doar simple date statistice, vor fi instrumente prin care să putem evalua obiectiv activitatea fiecărui manager și a fiecărui șef de secție,” subliniază oficialul.
Publicarea unor date precum „procentul de reinternări la 48 de ore după externare” sau „procentul de pacienți internați și apoi transferați într-un alt spital” poate scoate la iveală disfuncționalități sistemice și poate stimula competiția, obligând spitalele să își îmbunătățească serviciile.
În plus, transparentizarea cheltuielilor financiare, de la „venituri totale” la „cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare, reactivi și dezinfectanți,” ar putea descuraja actele de corupție și ar asigura o mai bună gestionare a fondurilor publice.
Argumente contra: Riscuri și potențialul unei transparențe deformate
Pe de altă parte, criticii ar putea argumenta că măsura, deși bine intenționată, ar putea avea efecte perverse. Publicarea datelor în mediul online poate genera un val de interpretări eronate, mai ales în rândul publicului larg, care nu are cunoștințele medicale necesare pentru a înțelege complexitatea unor indicatori. De exemplu, un spital de urgență, care primește cazuri grave și complexe, ar putea avea, în mod natural, un număr mai mare de transferuri sau de reinternări, fără ca acest lucru să reflecte neapărat o proastă gestionare. Compararea directă a acestor cifre cu cele ale unui spital de specialitate ar fi inechitabilă și ar putea distorsiona percepția publică.
Mai mult, există riscul ca unii manageri să manipuleze datele pentru a arăta bine pe hârtie. Un spital ar putea, de exemplu, să evite internarea cazurilor dificile pentru a menține un „indice de complexitate a cazurilor (ICM)” scăzut și pentru a-și îmbunătăți artificial statisticile de externare. De asemenea, frica de a nu avea cifre „rele” ar putea duce la o presiune enormă asupra personalului medical, care ar putea fi tentat să ia decizii mai puțin etice pentru a respecta indicatorii de performanță. În loc să se concentreze pe îngrijirea pacientului, focusul s-ar putea muta pe „a da bine în rapoarte.”
Un echilibru fragil între încredere și performanță
Ordinul ministrului mută discuția de la o utopie la o realitate concretă, punând presiune pe cei care „nu își fac treaba” să-și asume responsabilitatea. Cu toate acestea, succesul măsurii depinde de modul în care va fi implementată și de capacitatea publicului de a interpreta corect informațiile. Transparența totală, în absența unui context adecvat și a unei educații medicale de bază, poate fi la fel de periculoasă ca și opacitatea totală.
În loc să fie un instrument de linșaj public, aceste rapoarte trebuie să devină o platformă de dialog. Ele trebuie să permită pacienților să ceară socoteală, dar și managerilor să explice complexitatea muncii lor. „Încrederea ne face bine,” iar această decizie ar putea fi baza pe care se va construi o nouă relație, mai transparentă și mai onestă, în sistemul sanitar românesc.
