Din cuprinsul articolului
Grăsimea viscerală aflată în abdomen învăluie organe vitale precum ficatul și intestinele, fiind dăunătoare pentru sănătate. În timp, poate crește riscul de a dezvolta boli cronice precum diabetul de tip 2, bolile de inimă, sindromul metabolic și altele.
EatingWell scrie că consumul anumitor alimente, inclusiv al anumitor carbohidrați, poate face mai ușoară pierderea în greutate în zona burții. Studiile au arătat că carbohidrații complecși bogați în fibre pot ajuta la reducerea grăsimii viscerale.
Cartofii dulci
Cartofii dulci conțin beta-caroten, care poate ajuta la reducerea grăsimii viscerale. „Cartofii dulci conțin, de asemenea, o doză sănătoasă de fibre, care vă ajută să simțiți sațietate după o masă. Acest lucru poate ajuta la minimizarea aportului caloric mai târziu în cursul zilei, ceea ce contribuie indirect la pierderea în greutate”, a declarat nutriționistul Toby Amidor.
O ceașcă de cartofi dulci copți vă oferă aproape 7 grame de fibre – 25% din doza zilnică de 28 de grame.
Ovăzul
Ovăzul conține un tip unic de fibre solubile numite beta-glucan, care reduc colesterolul. Beta-glucanul a fost, de asemenea, asociat cu reducerea circumferinței taliei, scăderea grăsimii corporale și pierderea în greutate, chiar și în rândul persoanelor care nu încearcă să reducă caloriile.
Această fibră multifuncțională poate reduce, de asemenea, grăsimea viscerală prin promovarea schimbărilor benefice în microflora intestinală. Studiile arată că microflora intestinală a persoanelor slabe este adesea diferită de cea a persoanelor obeze.
Cercetătorii sugerează că beta-glucanul poate duce la schimbări pozitive în microflora intestinală. În plus, atunci când bacteriile intestinale benefice se hrănesc cu beta-glucan, acestea produc compuși numiți acizi grași cu lanț scurt, care joacă un rol pozitiv în reglarea apetitului și a energiei.
Orz
Orzul conține o doză dublă de fibre, care ajută la arderea grăsimilor viscerale. Ca și ovăzul, orzul conține beta-glucan. Gătirea și răcirea orzului produce un alt tip de fibre numit amidon rezistent. „Amidonul rezistent nu poate fi digerat în intestinul subțire”, spune nutriționistul Alyssa Smolen.
Quinoa
Dacă nu vă place orzul, quinoa este un alt carbohidrat excepțional pentru a ajuta la arderea grăsimii viscerale. Nutriționistul Bess Berger spune: Spre deosebire de majoritatea cerealelor, aceasta este bogată în proteine și fibre, ceea ce ajută la controlul apetitului și previne acumularea de grăsime în zona abdomenului.
De fapt, o cană de quinoa gătită conține 5 grame de fibre și 8 grame de proteine și, de asemenea, conține magneziu. Acest mineral ajută organismul să utilizeze mai eficient hormonul insulină, care, la rândul său, ajută la protejarea împotriva acumulării de grăsime viscerală, spune ea.
Linte
„Lintea este una dintre cele mai bune surse de carbohidrați pentru combaterea grăsimii viscerale, deoarece conține atât proteine, cât și fibre”, explică Berger.
O ceașcă de linte gătită conține până la 16 grame de fibre, ceea ce este mai mult de jumătate din valoarea zilnică, precum și 18 grame de proteine. „Această combinație oferă o senzație durabilă de sațietate, stabilizează nivelul zahărului din sânge și reduce inflamația, care contribuie adesea la acumularea de grăsime în zona abdomenului”, susţine specialistul.
Studiile au arătat că persoanele care consumă frecvent leguminoase, cum ar fi lintea, tind să aibă un IMC mai scăzut și mai puțină greutate în jurul taliei.
Fasolea
Un studiu a constatat că femeile care mâncau mai multă fasole aveau talia mai mică și mai puțină grăsime corporală, comparativ cu femeile care mâncau rar fasole.
„Fasolea are trei proprietăți importante pentru controlul greutății: este bogată în fibre, proteine și are un gust plăcut. Deoarece sunt o sursă naturală de fibre, fasolea promovează sănătatea și controlul greutății. În plus, proteinele pe care le conțin ajută la săturarea organismului și la păstrarea masei musculare”, spune Amidor.
De asemenea, studiile au arătat că consumul mai multor proteine cu mai puține calorii poate ajuta la reducerea grăsimii viscerale, menținând în același timp masa musculară.
