Din cuprinsul articolului
Curtea de Apel Timișoara a pronunțat primele condamnări în dosarul DIICOT privind preluarea frauduloasă a unor clădiri emblematice din Băile Herculane. Instanța a decis pedepse grele pentru șase persoane și confiscarea a 19 imobile, inclusiv hoteluri istorice și băi termale.
Hotărârea nu este definitivă, dar reprezintă una dintre cele mai importante acțiuni judiciare din ultimele două decenii privind patrimoniul turistic al României.
Pedepse care însumează zeci de ani de închisoare
Cel mai dur verdict l-a primit omul de afaceri Alexandru Gavrilescu, condamnat la 10 ani și 4 luni de închisoare, cu confiscarea a peste un milion de euro. Două dintre persoanele care au avut rol esențial în gestionarea insolvențelor implicate în dosar, lichidatorii judiciari Mioara Dumitrache și Victorița Oprea, au primit câte 9 ani.
Instanța a mai dispus:
• 7 ani pentru Gheorghe Brad, executor judecătoresc
• 6 ani pentru Marius-Cristian Ghiță, lichidator judiciar
• 5 ani pentru Ion Tăbugan, om de afaceri
În schimb, fostul deputat Iosif Armaș, cel despre care procurorii DIICOT susțin că ar fi inițiat și coordonat întreaga schemă, a scăpat de răspunderea penală. Faptele s-au prescris, însă judecătorii au stabilit confiscarea a 4,8 milioane de euro.
19 imobile trec în proprietatea statului
Una dintre cele mai importante măsuri dispuse de instanță este confiscarea unui număr mare de clădiri, multe dintre ele construite cu peste un secol în urmă și considerate simboluri ale stațiunii.
Printre imobilele recuperate de stat se află:
• complexul hotelier Hercules
• hotelurile Ferdinand, Diana, Afrodita, Roman, Minerva
• băile Apollo, Hebe, Neptun, Venera, Diana
• clădiri care au funcționat ca sanatorii și pavilioane medicale
• Cazinoul din Băile Herculane
• restaurante, spații administrative
• terenuri și păduri din zonele Domogled și Cerna
Este cea mai amplă confiscare de patrimoniu turistic realizată într-un dosar penal în România ultimelor decenii.
Cum a fost preluat controlul asupra centrului stațiunii
Potrivit DIICOT, schema infracțională a avut două componente principale. Prima a vizat accesul la aproape 10 milioane de kilograme de zahăr din rezerva de stat. Zahărul a fost obținut cu drept de vânzare și obligația de restituire în 180 de zile, obligație care nu a mai fost îndeplinită. Banii proveniți din comercializarea lui au devenit capitalul necesar pentru achiziția clădirilor din Băile Herculane.
A doua etapă a constat în folosirea acestor imobile pentru garantarea unor împrumuturi. Multe dintre clădiri aveau statut de monument și făceau parte din istoria stațiunii încă din secolul XIX. În timp, prin tranzacții succesive, patrimoniul local a fost scos din proprietatea statului și plasat în circuitul unor firme controlate de gruparea investigată.
Dosarul vizează infracțiuni de delapidare, spălare de bani, abuz în serviciu, sustragere de sub sechestru și șantaj. Procurorii susțin că operațiunea a început în 2001, când Iosif Armaș conducea compania Argirom Internațional.
O stațiune cu istorie, prinsă în decenii de declin
Băile Herculane este una dintre cele mai vechi stațiuni balneare din Europa, atestată încă din vremea Imperiului Roman. De-a lungul secolelor, a cunoscut perioade de expansiune, iar în anii ’70 și ’80 era considerată una dintre cele mai valoroase destinații de tratament din România. După 1990, lipsa investițiilor, degradarea clădirilor istorice și privatizările controversate au contribuit la declin.
Decizia Curții de Apel Timișoara redeschide discuția despre recuperarea patrimoniului balnear și despre modul în care statul va gestiona imobilele confiscate. Reprezentanții comunității locale atrag atenția că restaurarea și repunerea lor în circuitul turistic ar putea revitaliza orașul.
Ce urmează
Hotărârea poate fi atacată cu recurs. Dacă instanța superioară menține confiscările, statul va deveni proprietarul unui ansamblu valoros de clădiri, însă provocarea următoare va fi gestionarea și conservarea lor.
Deocamdată, dosarul rămâne un exemplu al modului în care o stațiune cu o istorie de 19 secole a ajuns vulnerabilă în fața unor tranzacții ilegale, iar statul încearcă acum să recupereze o parte din ceea ce a fost pierdut.
