Din cuprinsul articolului
Hipertensiunea arterială nu este doar o problemă cardiacă. Studiile recente arată că tensiunea ridicată afectează direct vasele de sânge ale creierului și accelerează declinul cognitiv odată cu vârsta.
Pe măsură ce îmbătrânim, este normal ca arterele să devină mai rigide. Fluxul de sânge se modifică, iar presiunea exercitată asupra vaselor crește treptat. Însă când hipertensiunea apare la vârsta mijlocie și rămâne netratată, efectele la nivel cerebral sunt semnificative.
Studiile arată că persoanele care au tensiune ridicată în jurul vârstei de 30–40 de ani prezintă un risc mult mai mare de deteriorare cognitivă ușoară sau demență în deceniile următoare. Asta pentru că hipertensiunea afectează direct vasele care alimentează creierul, reducând oxigenarea și accelerând procesul de îmbătrânire cerebrală.
Cum afectează hipertensiunea funcția cognitivă
Declinul cognitiv ușor — momentele în care rătăcim lucruri, uităm întâlniri sau căutăm cuvinte obișnuite — este considerat normal la vârste înaintate. Dar hipertensiunea amplifică aceste schimbări. Când creierul este privit de flux sanguin optim, anumite zone devin vulnerabile.
Persoanele cu tensiune ridicată pot avea dificultăți în:
- rezolvarea problemelor și luarea deciziilor
- planificare, organizare și multitasking
- raționament abstract
- memorie de lucru și capacitatea de a reține informații noi
- viteza de procesare mentală
În timp, aceste dificultăți pot evolua către deteriorare cognitivă ușoară (DCI), o condiție în care problemele cognitive depășesc normalul vârstei, dar nu sunt încă suficient de grave pentru a perturba complet viața de zi cu zi.
O parte dintre persoanele cu DCI ajung ulterior să dezvolte forme de demență.
Legătura dintre hipertensiune, demență vasculară și Alzheimer
Hipertensiunea este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru două forme majore de demență: demența vasculară și boala Alzheimer — împreună responsabile pentru 85% dintre cazurile diagnosticate.
Demența vasculară apare atunci când vasele de sânge din creier se îngustează sau se blochează, ceea ce reduce alimentarea cu oxigen. Poate apărea după un accident vascular cerebral, dar și treptat, ca urmare a anilor de tensiune arterială ridicată.
Boala Alzheimer, deși are cauze complexe, este agravată de hipertensiune. Deteriorarea vaselor împiedică eliminarea corectă a proteinelor toxice (beta-amiloid și tau), ceea ce favorizează acumularea plăcilor și ghemurilor caracteristice bolii. Fluxul sanguin deficitar și inflamația cronică accelerează apoi moartea celulelor nervoase.
Efectele hipertensiunii asupra creierului sunt vizibile chiar și la nivel microscopic. Printre modificările observate de cercetători se numără:
- micro-hemoragii – mici sângerări cauzate de vase slăbite
- micro-infarcte – zone în care țesutul cerebral moare din cauza lipsei de oxigen
- leziuni ale materiei albe – afectarea conexiunilor nervoase care coordonează comunicarea între părțile creierului
- deteriorarea barierei hemato-encefalice – ceea ce permite substanțelor toxice să pătrundă în creier
- inflamație crescută și stres oxidativ – condiții care favorizează apariția Alzheimer
Toate aceste schimbări, apărute în timp, conduc la atrofie cerebrală (micșorarea creierului) și afectări cognitive vizibile.
Deși declinul cognitiv sever apare la bătrânețe, procesul începe mult mai devreme. Hipertensiunea din anii 30–40 determină modificări care se acumulează lent, astfel încât primele probleme apar abia peste 20–30 de ani.
Aceasta este motivul pentru care medicii insistă ca hipertensiunea să fie tratată și monitorizată din timp. De asemenea, cercetătorii investighează dacă medicamentele antihipertensive pot proteja creierul pe termen lung și dacă anumite clase de medicamente au efecte neuroprotectoare mai puternice decât altele.
