Din cuprinsul articolului
„Deținem o capacitate înnăscută de autovindecare. Dacă credem că ne vom îmbolnăvi, mintea noastră va coordona celulele pentru ca acest lucru să se întâmple. Iar dacă celulele trimit semnale că suntem sănătoși, mintea va face același lucru.”
Această afirmație aparține biologului de dezvoltare Dr. Bruce H. Lipton, unul dintre cei mai cunoscuți experți mondiali în epigenetică, care susține că nu suntem prizonierii codului nostru genetic, ci că ne putem influența genele prin propriile convingeri și percepții.
Puterea minții asupra genelor, explicată de știință
Dr. Bruce Lipton este cunoscut pentru ideea că genele nu ne controlează destinul biologic, ci reacționează la semnalele din mediul înconjurător, inclusiv la gândurile și emoțiile noastre. În această logică, atunci când trăim stări de iubire, și celulele noastre „simt” aceste vibrații.
„Înțelepciunea celulelor tale reprezintă o nouă biologie care va schimba radical civilizația și lumea în care trăim”, afirmă Lipton. Această nouă perspectivă ne îndepărtează de ideea că suntem simple mașini biochimice, lipsite de control asupra propriei vieți, și ne apropie de o realitate în care gândurile, credințele și mintea noastră influențează genele, comportamentul și experiențele de viață.
De la victimă la creatorul propriei vieți
Noua biologie se bazează pe știința modernă, dar adaugă o schimbare profundă de percepție. În loc să ne vedem victime ale moștenirii genetice, devenim creatori ai propriei realități. Este, în esență, o formă de autocunoaștere profundă, care dă sens vechii axiome „cunoașterea este putere”. În acest context, adevărata putere este înțelegerea propriei capacități de influențare a vieții.
Vibrațiile iubirii și efectul lor asupra organismului
În perioada îndrăgostirii profunde, percepția noastră asupra lumii se schimbă radical. Privirea devine mai luminoasă, energia crește, iar bucuria pare să se extindă dincolo de relația de cuplu. Ne îndrăgostim de viață în sine, devenim mai deschiși către experiențe noi, încercăm alimente diferite, activități neobișnuite, muzică nouă și acordăm mai mult timp plăcerii și conexiunii.
Potrivit lui Lipton, toate aceste stări sunt percepute și de celulele noastre. El descrie celulele ca pe niște entități extrem de sensibile, care reacționează la mediul înconjurător asemenea unor „mini-fiinte”. Atunci când simțim iubire, celulele primesc vibrațiile acestei emoții și reacționează în consecință.
Cum comunică celulele cu mediul și cu mintea
Viața, explică Lipton, este definită de mișcare. Proteinele, elementele de bază ale vieții, se pliază în structuri complexe și se mișcă ca răspuns la semnalele din mediu. Pe suprafața fiecărei celule se află proteine receptoare care captează informațiile din exterior, în timp ce proteinele efectoare transformă aceste semnale în vibrații transmise către creier, unde sunt interpretate.
Este ușor de imaginat diferența dintre modul în care aceste structuri proteice reacționează la vibrațiile iubirii, comparativ cu expunerea la stres, frică sau emoții negative.
Epigenetica și rolul percepției în apariția bolilor
În anii ’80, Dr. Bruce Lipton a demonstrat că membrana celulară funcționează ca „creierul celulei”, un adevăr care a schimbat fundamental modul în care înțelegem boala. Descoperirea sa a stat la baza dezvoltării epigeneticii, ramură a științei care studiază modul în care genele sunt activate sau dezactivate de factorii de mediu.
Cercetările din domeniu arată că stresul, alimentația, comportamentul, toxinele și alți factori externi influențează expresia genetică. Mai mult, studiile indică faptul că mediul are un impact mult mai mare asupra apariției bolilor decât genele. De exemplu, în cazul cancerului, factorii genetici sunt responsabili pentru debutul bolii în doar aproximativ 10% din cazuri, restul fiind influențat de percepția asupra mediului.
De ce credințele ne pot îmbolnăvi sau vindeca
Un aspect și mai surprinzător este faptul că structurile proteice ale organismului reacționează mai puternic la semnale non-fizice, precum gândurile și emoțiile, decât la semnale chimice. Cu alte cuvinte, percepția noastră asupra realității poate avea un impact mai mare asupra sănătății decât medicamentele, ceea ce sugerează existența unei capacități naturale de autovindecare.
Celula funcționează ca un „cip” de date, iar amintirile perceptive și credințele noastre sunt stocate în membrana celulară. Aceste informații sunt transmise constant către creier, care le interpretează și creează o realitate chimică în organism, în concordanță cu ceea ce credem.
Astfel, dacă suntem convinși că ne vom îmbolnăvi, mintea va coordona celulele pentru a confirma această credință. Dacă, dimpotrivă, semnalele indică sănătate, organismul va susține această stare, potrivit sursei.
Dovezi care susțin puterea percepției
Că nu este vorba doar de o teorie este susținut și de studii care arată că copiii adoptați, deși nu sunt înrudiți genetic cu frații sau surorile lor vitregi, dezvoltă aceleași boli, inclusiv cancer, cu o frecvență similară. Acest lucru indică influența majoră a mediului și a percepției asupra sănătății, dincolo de moștenirea genetică.
