Din cuprinsul articolului
La Tribunalul de primă instanță francofon din Bruxelles, a început unul dintre cele mai importante procese cu impact financiar pentru statul român din ultimii ani. Compania Pfizer, alături de BioNTech și Pfizer România, cere României plata a peste 564 de milioane de euro pentru aproape 29 de milioane de doze de vaccin anti-COVID-19 pe care autoritățile române au refuzat să le mai preia.
Dosarul este judecat în cauza F5331-23 și vizează executarea contractului de achiziție încheiat de Comisia Europeană, în numele statelor membre, cu producătorii de vaccinuri în perioada pandemiei.
Pe scurt, Pfizer solicită:
- plata sumei de 564.341.953,5 euro pentru cele 28.940.613 doze rămase,
- plata către Pfizer România a aproximativ 2,78 miliarde de lei,
- dobândă calculată la rata BCE plus 5 puncte,
- toate cheltuielile de judecată și daune procedurale de minimum 22.500 de euro.
Dacă România va pierde procesul, nota de plată finală poate depăși semnificativ jumătate de miliard de euro.
De ce a ajuns România în instanță cu Pfizer
În 2023, Ministerul Sănătății, condus atunci de Alexandru Rafila, a decis ca România să nu mai recepționeze dozele de vaccin anti-COVID-19 contractate anterior prin acordurile de cumpărare în avans ale Comisiei Europene. Decizia a venit într-un context în care:
- rata de vaccinare scăzuse dramatic,
- în depozite existau milioane de doze neutilizate,
- alte milioane de vaccinuri fuseseră deja distruse din cauza expirării.
Statul român a argumentat că nu mai există justificare medicală și logistică pentru primirea unui volum atât de mare de vaccinuri. Pfizer a considerat însă că România încalcă obligațiile contractuale și a sesizat instanța din Bruxelles, competentă exclusiv prin clauzele contractuale semnate la nivel european.
România, judecată la pachet cu Polonia
Tribunalul din Bruxelles a confirmat că dosarul României este judecat concomitent cu cel al Poloniei, care se află într-o situație similară. Polonia a fost dată în judecată pentru refuzul de a primi aproximativ 60 de milioane de doze și plata unei sume echivalente cu aproape 7 miliarde de lei.
Polonia a invocat clauza de forță majoră, motivând că războiul din Ucraina a creat presiuni financiare și umanitare majore asupra bugetului său. Argumentele nu au fost acceptate de Pfizer, iar procesul a ajuns tot la Bruxelles.
Procesul se desfășoară în clădirea Montesquieu din Bruxelles, iar ședințele sunt publice. Camera a 4-a civilă a tribunalului a stabilit următorul calendar:
- 21 ianuarie 2026, ora 14:00
- 22 ianuarie 2026, ora 14:00
- 23 ianuarie 2026, ora 8:45
- 28 ianuarie 2026, ora 14:00
- 29 ianuarie 2026, ora 14:00
- 30 ianuarie 2026, ora 8:45
- 30 ianuarie 2026, ora 14:00
În aceste ședințe, avocații celor două părți își susțin pledoariile. Dacă instanța va considera că sunt necesare probe suplimentare, pot fi stabilite noi termene.
Cum a ajuns România să contracteze 9 doze pentru fiecare persoană vaccinabilă
Datele oficiale arată dimensiunea reală a problemei. România a contractat în total peste 94 de milioane de doze de vaccin anti-COVID-19, deși populația eligibilă pentru vaccinare era de aproximativ 10,7 milioane de persoane. Rezultatul a fost un raport de aproape 9 doze pentru fiecare persoană vaccinabilă.
Costul total estimat al vaccinurilor contractate a fost de 5,5 miliarde de lei.
Statul român a recepționat efectiv aproximativ 36,8 milioane de doze și a plătit aproape 2,5 miliarde de lei pentru ele.
Din acestea:
- doar 16,9 milioane de doze au fost utilizate,
- peste 2 milioane au fost donate,
- peste 3,5 milioane au fost vândute,
- mai mult de 10 milioane au fost distruse ca pierderi sau doze expirate.
Distrugerea vaccinurilor a generat costuri suplimentare, estimate la aproximativ un milion de lei.
Ancheta DNA și responsabilitatea deciziilor din pandemie
În paralel, DNA investighează modul în care au fost făcute achizițiile de vaccinuri în pandemie. Sunt vizați foștii miniștri ai Sănătății Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, precum și fostul premier Florin Cîțu, pentru presupuse achiziții mult peste necesarul real al României.
În spațiul public, tot mai multe voci politice ridică întrebarea fundamentală: cine va plăti, în final, dacă România pierde procesul cu Pfizer? Bugetul de stat sau persoanele care au luat deciziile inițiale?
O condamnare definitivă ar putea însemna nu doar plata unei sume uriașe, ci și stabilirea unui precedent juridic pentru toate statele care au încercat să renegocieze sau să oprească livrările de vaccinuri după prăbușirea cererii.
