Din cuprinsul articolului
Reprezentanţii persoanelor cu dizabilităţi solicită modificarea legislaţiei recente care a eliminat scutirile automate de la plata taxelor şi impozitelor locale şi avertizează că noile măsuri afectează grav protecţia socială. Sute de organizaţii neguvernamentale au transmis o scrisoare deschisă premierului Ilie Bolojan, cerând reintroducerea facilităţilor fiscale şi creşterea indemnizaţiilor de handicap, în contextul creşterii accelerate a costului vieţii.
Semnatarii atrag atenţia asupra tratamentelor inegale aplicate persoanelor aflate în situaţii identice şi avertizează că transferarea responsabilităţii către administraţiile locale accentuează riscul de sărăcie şi marginalizare socială.
Scutirile fiscale pentru persoanele cu handicap, eliminate prin legea adoptată la finalul anului trecut
Sute de organizaţii care reprezintă persoanele cu dizabilităţi solicită Guvernului modificarea legislaţiei privind taxele şi impozitele locale, adoptată la finalul anului trecut, prin care au fost eliminate scutirile fiscale automate pentru această categorie. Reprezentanţii persoanelor cu handicap cer schimbarea legii care elimină scutiri la plata taxelor şi impozitelor şi cer reintroducerea facilităţilor pentru locuinţă, teren şi mijloacele de transport, precum şi creşterea indemnizaţiilor de handicap.
Solicitările sunt formulate într-o scrisoare deschisă adresată premierului Ilie Bolojan, document semnat de federaţii şi organizaţii reprezentative la nivel naţional. Potrivit acestora, noile reglementări expun persoanele cu dizabilităţi unui risc crescut de excluziune socială, întrucât acordarea scutirilor fiscale nu mai este garantată prin lege naţională, ci depinde de deciziile administraţiilor locale.
În document se subliniază că mutarea competenţei de la nivel central la nivel local a generat diferenţe majore de tratament între persoane aflate în situaţii identice, exclusiv în funcţie de localitatea de domiciliu. Reprezentanţii organizaţiilor consideră că această abordare este incompatibilă cu principiile egalităţii şi protecţiei sociale asumate de statul român.
Protecţia socială, transformată din drept legal în beneficiu discreţionar
Organizaţiile explică faptul că modificările legislative afectează direct statutul juridic al protecţiei sociale acordate persoanelor cu dizabilităţi, transformând drepturi garantate anterior prin lege naţională în beneficii condiţionate de resursele şi opţiunile fiecărei administraţii locale.
„Avem nu doar datoria morală, ci şi obligaţia publică de a reacţiona ferm şi fără echivoc faţă de măsurile care prejudiciază în mod direct persoanele cu dizabilităţi, condamnându-le la marginalizare şi sărăcie. Nu există egalitate de şanse şi participare la viaţa socială în lipsa respectului faţă de demnitatea umană. Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi statuează dreptul acestei categorii, prin excelenţă vulnerabilă, la protecţie socială şi la reglementări adaptate nevoilor lor specifice.
România nu numai că a semnat acest document de referinţă pe plan internaţional, dar l-a şi ratificat prin Legea 221/2010. Deşi au trecut, iată, mai bine de 15 ani de atunci, percepţia şi atitudinea factorilor de decizie politică nu s-au îmbunătăţit. Dimpotrivă, în mod inacceptabil şi de neînţeles, măsurile de austeritate impuse de un context economic nefavorabil au făcut tocmai din persoanele cu dizabilităţi calul de bătaie, ca şi cum din cauza drepturilor lor legale a apărut deficitul bugetar”, se arată în scrisoarea deschisă.
Reprezentanţii organizaţiilor reamintesc că, până în anul 2025, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiau automat de scutiri fiscale, în baza unei reglementări unitare la nivel naţional. După modificarea legii, situaţia s-a schimbat radical.
„Până în anul 2025, persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiau automat, prin lege naţională, de aceste scutiri. În prezent, două persoane cu aceeaşi dizabilitate pot fi tratate diferit exclusiv în funcţie de localitatea de domiciliu: una poate fi scutită integral într-un oraş, iar cealaltă poate fi obligată să plătească impozit integral într-o comună vecină.
Transferarea scutirilor fiscale de la nivel naţional la nivel local transformă un drept de protecţie socială într-un beneficiu discreţionar, ceea ce conduce la tratamente juridice diferite pentru persoane aflate în situaţii identice. O astfel de abordare ridică serioase probleme de constituţionalitate şi de compatibilitate cu standardele internaţionale privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi”, se arată în scrisoarea deschisă.
Bugetele locale, factor de discriminare în acordarea facilităţilor şi indemnizaţiilor
În document sunt evidenţiate şi efectele limitărilor bugetare impuse administraţiilor locale. Semnatarii atrag atenţia că prevederile Codului fiscal, care limitează facilităţile fiscale locale la maximum 5% din veniturile colectate în anul anterior, vor afecta în special unităţile administrativ-teritoriale cu bugete reduse.
Potrivit organizaţiilor, „se ajunge inevitabil la situaţia în care unităţile administrativ-teritoriale cu bugete mici vor acorda un număr extrem de limitat de scutiri sau chiar nu o vor face”, ceea ce face ca „protecţia persoanelor cu dizabilităţi să devină inegală, impredictibilă şi dependentă de criterii bugetare locale, nu de nevoia obiectivă de protecţie stabilită prin lege”.
„Această abordare contravine principiului egalităţii în drepturi şi transformă măsurile de protecţie socială din drepturi fundamentale în favoruri administrative”, susţin semnatarii.
Cereri pentru indexarea şi majorarea indemnizaţiilor de handicap
Pe lângă revenirea la scutirile fiscale, organizaţiile solicită şi ajustarea indemnizaţiilor de handicap, pe care le consideră insuficiente în raport cu inflaţia şi cu creşterea costurilor de trai.
„Ele trebuie în primul rând actualizate cu rata inflaţiei, conform legii. Din perspectivă economică, menţinerea indemnizaţiilor la valori nominale fixe, în condiţiile unei inflaţii semnificative, echivalează cu o reducere reală a susţinerii pe care persoanele cu dizabilităţi o primesc. După cum se ştie, aceste indemnizaţii nu reprezintă un venit în sine, ci un mecanism de compensare a costurilor suplimentare generate de dizabilitate: cheltuieli medicale recurente, dispozitive asistive, transport adaptat, asistenţă personală, utilităţi şi consum energetic crescut”, se arată în document.
Organizaţiile subliniază că, din perspectivă macroeconomică, indexarea indemnizaţiilor cu inflaţia nu reprezintă o povară bugetară, ci o măsură de prevenţie socială.
„Din perspectivă macroeconomică, indexarea indemnizaţiilor cu inflaţia nu este o cheltuială excesivă, ci o măsură de menţinere a puterii de cumpărare şi de prevenţie socială, care reduce presiunea asupra sistemelor de asistenţă socială, sănătate şi protecţie de urgenţă”.
Totodată, este solicitată majorarea indemnizaţiilor prin creşterea ponderii acestora din Indicatorul Social de Referinţă.
„În al doilea rând, indemnizaţiile trebuie majorate prin creşterea ponderii din ISR care le este alocată. Această măsură se impune aplicată imediat, altminteri nivelul de trai al persoanelor cu dizabilităţi se degradează iremediabil…”, mai precizează semnatarii, care arată că impactul financiar poate fi acoperit din fondurile colectate conform Legii nr. 448/2006.
Organizaţiile cer dialog direct cu Guvernul
În finalul scrisorii, organizaţiile solicită premierului acordarea unei audienţe în cel mai scurt timp, pentru a putea prezenta direct situaţia şi soluţiile propuse. Semnatarii subliniază că dialogul cu organizaţiile reprezentative nu mai este opţional, ci esenţial pentru elaborarea unor politici publice echitabile.
Scrisoarea deschisă este semnată de cinci federaţii pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, alături de 237 de organizaţii din România şi 450 de persoane.
Sursa: Capital
