Din cuprinsul articolului
O femeie de 48 de ani din Stiria a trecut printr-o intervenție chirurgicală majoră pentru un presupus cancer pulmonar, deși nu avea nicio boală oncologică. Medicii i-au îndepărtat o parte din plămân după ce o biopsie a fost interpretată ca adenocarcinom. Abia după operație s-a stabilit că diagnosticul fusese greșit.
Cazul, relatat inițial de publicația austriacă Kronen Zeitung, ridică întrebări serioase despre modul în care sunt corelate rezultatele histopatologice cu celelalte investigații și despre graba cu care pot fi luate decizii ireversibile.
De la febră și frisoane la „cancer pulmonar”
Potrivit avocatei pacientei, Karin Prutsch-Lang, femeia s-a prezentat la spital în septembrie 2024 cu simptome generale: febră, frisoane și stare accentuată de slăbiciune. Investigațiile imagistice au arătat semne de inflamație, fără dovezi clare de tumoră.
Cu toate acestea, medicii au decis recoltarea unei probe de țesut. Analiza histopatologică a fost interpretată ulterior ca adenocarcinom pulmonar. În baza acestui rezultat, pacientei i s-a recomandat rapid intervenția chirurgicală într-o clinică privată, deși existau și alte examinări care indicau mai degrabă un proces inflamator.
Operația a avut loc la scurt timp. O parte din plămân a fost extirpată. Ulterior, analizele finale au arătat că nu existase niciodată cancer.
„Clienta mea le reproșează medicilor că au acceptat un rezultat histopatologic care nu se potrivea cu celelalte investigații și că diagnosticul de tumoră a fost pus în mod pripit, ceea ce a dus la pierderea unei părți din plămân”, a declarat avocata pentru presa austriacă.
Consecințe permanente pentru o pacientă sănătoasă
Pentru femeia de 48 de ani, urmările nu sunt doar fizice. Ea a rămas cu o cicatrice de aproximativ 17 centimetri pe torace, zone de amorțeală, o capacitate de efort redusă și tulburări severe de anxietate.
Potrivit avocatei, pacienta a ajuns să își scrie scrisori de adio înainte de operație, convinsă că ar putea muri și că nu își va mai vedea copiii crescând.
În prezent, femeia a deschis o acțiune în justiție împotriva companiei regionale care administrează spitalele din zonă.
Răspunsul autorităților sanitare: „procedurile au fost respectate”
Reprezentanții companiei care gestionează unitățile medicale susțin, în documentele depuse la dosar, că examinarea histopatologică, tratamentul și informarea pacientei au fost realizate „lege artis”, adică în conformitate cu regulile profesionale, și resping acuzațiile de malpraxis.
Procesul este în curs, iar instanța urmează să stabilească dacă a existat o eroare medicală și dacă decizia de a opera a fost justificată în lipsa unei confirmări ferme a cancerului.
Cât de frecvente sunt diagnosticele greșite în oncologie
Deși astfel de cazuri sunt rare, ele nu sunt inexistente. Studiile internaționale arată că erorile de diagnostic în oncologie pot apărea mai ales atunci când rezultatele biopsiei nu sunt corelate riguros cu imaginile CT sau RMN și cu tabloul clinic complet.
Societățile medicale europene și americane recomandă ca, în situații neclare, probele histopatologice să fie reevaluate de un al doilea anatomopatolog și ca deciziile chirurgicale majore să fie discutate în comisii multidisciplinare (tumor board), care includ pneumologi, oncologi, radiologi și chirurgi toracici.
Ghidurile pentru diagnosticul cancerului pulmonar subliniază importanța confirmării prin mai multe metode înainte de inițierea unui tratament invaziv
Un semnal de alarmă pentru sistemele de sănătate
Cazul din Stiria readuce în atenție vulnerabilitățile medicinei moderne atunci când presiunea timpului și interpretarea izolată a unui rezultat pot conduce la decizii cu impact ireversibil.
Pentru pacienta austriacă, intervenția nu mai poate fi anulată. Pentru alți pacienți, însă, povestea ei ar putea însemna o întrebare în plus adresată medicului și, poate, o a doua opinie cerută înainte de o operație majoră.
Care sunt pașii standard în confirmarea cancerului pulmonar
Diagnosticul de cancer pulmonar nu ar trebui pus pe baza unei singure investigații. Protocoalele internaționale prevăd o succesiune clară de etape:
1. Imagistică toracică
Primul pas este tomografia computerizată (CT) sau, în anumite cazuri, RMN, pentru identificarea unei mase suspecte și evaluarea extinderii locale.
2. Confirmare tisulară (biopsie)
Diagnosticul definitiv se bazează pe analiza microscopică a unei probe de țesut. În cazurile neclare, se recomandă:
-
recoltare repetată
-
revizuire de către un al doilea anatomopatolog
3. Corelarea rezultatelor
Biopsia trebuie pusă în context cu:
-
imaginile CT/RMN
-
tabloul clinic
-
markerii inflamatori
Dacă datele nu sunt concordante, intervenția chirurgicală ar trebui amânată până la clarificare.
4. Stadializare
Dacă diagnosticul este confirmat, urmează stabilirea stadiului bolii (eventual prin PET-CT), pentru a decide corect tipul de tratament.
5. Decizie într-un „tumor board”
Abordarea modernă presupune ca fiecare caz să fie discutat într-o comisie multidisciplinară, care cântărește riscurile și beneficiile fiecărei opțiuni: chirurgie, chimioterapie, radioterapie sau monitorizare.
Când este recomandată a doua opinie medicală
O a doua opinie nu înseamnă lipsă de încredere în medic. În oncologie, este o practică acceptată și adesea încurajată, mai ales atunci când urmează decizii ireversibile.
Specialiștii recomandă explicit să ceri o evaluare suplimentară în următoarele situații:
-
diagnosticul se bazează pe un singur rezultat histopatologic, fără confirmare imagistică clară
-
există neconcordanțe între biopsie, CT/RMN și simptome
-
ți se propune o intervenție chirurgicală majoră sau un tratament agresiv într-un interval foarte scurt
-
ai primit explicații incomplete despre alternativele terapeutice
-
nu ai avut acces la o discuție într-o comisie multidisciplinară (tumor board)
În practica europeană, cazurile suspecte de cancer pulmonar ar trebui analizate într-un cadru colectiv, care să includă pneumolog, oncolog, radiolog, anatomopatolog și chirurg toracic, tocmai pentru a reduce riscul unor decizii bazate pe informații fragmentare.
Recomandarea apare în ghidurile publicate de European Respiratory Society.
Pentru pacienți, acest lucru înseamnă un drept legitim: acela de a cere revizuirea probelor sau trimiterea lor într-un alt laborator înainte de operație.