Ne distrug în timp stima de sine și începem sa ne cautam propria vina. Este scenariul descris de psihologul Eveline Osnaga, colaborator al Doctorului zilei atunci când vine in viata un moment cand trebuie sa punem capat unei relatii de iubire. Acel moment cand ne dam seama ca pentru o relatie e nevoie de amandoi partenerii si de o viziune comuna asupra viitorului si in realitate suntem separati de perspective, nevoi si propriile credinte limitative.
Orice despartire este urmata de o perioada de “doliu” din punct de vedere psihologic, pentru ca desi nu moare nimeni, de fapt moare o relatie intre doi oameni care s-au iubit, au experimentat impreuna diverse momente frumoase si care acum prin separare aleg sa ramana doi straini.
Desi la fiecare moment in lume, probabil cineva experimenteaza o ruptura de o persoana draga, nu toti resimtim la fel acest moment. Diferenta o face propria experienta de viata cu tot cu experientele similar de pana atunci si chiar experentele care le-am avut in interiorul cuplului si mai ales de gradul de implicare pe care l am avut in acea relatie.
Cand unul din parteneri decide sa renunte la relatie corect este sa-i redam libertatea si sa-i respectam decizia. Oricat de greu ne este asa este cel mai corect pentru amandoi. Cine isi doreste o relatie cu cineva doar de dragul obisnuinteti sau din mila? Sau pur si simplu din dorinta de a nu fi singur?
O relatie care nu are la baza principii solide nu are sanse reale sa fie pe termen lung si mai ales sa aduca cu sine o evolutie demna de povestit nepotilor. Fiecare relatie insa se “ocupa” cu dezvoltarea persoanala a fiecauia si aduce schimbari importante in propria persoana, practic ajuta la maturizarea emotionala.
Confucius spunea: “Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l liber. Dacă se va întoarce îţi aparţine. Dacă nu se va întoarce nu ţi-a aparţinut niciodată. ”Este cel mai profund citat care se potriveste situatiilor in care ne aflam cel putin macar odata in viata. In esenta iubirea este si un pic de alchimie si daca cineva nu-ti mai raspunde cu aceasi intensitate sentimentelor atunci propriile sentimente nu valoreaza nimic.
Dupa despartire in general cea mai afectata este stima de sine. Incepem sa ne cautam propria vina, apoi observam ca suntem raniti in orgoliu, apoi alegem sa traim in trecut cu toate amintirile frumoase si cu toate promisiunile pe care ni le-am facut si poate ce e cel mai dureros ne dam seama cat de usor a renunta la noi, cel pe care noi inca il iubim.
Toate acestea ne distrug in timp stima de sine de multe ori, fara sa ne dam seama si mai ales fara ne aparam intr-un fel.
Despartirea este un proces delicat, dar nu este sfarsitul lumii. Fara sa ne dam seama poate fi cel mai bun lucru care ni se intampla. Nu luam in calcul ca in lumea asta mare sunt multe persoane care sunt nefericite in mariajele lor pentru ca nu au avut curajul sau demnitatatea sa puna capat unei relatii.
Nu luam in calcul ca o relatie nu este sanatoasa atunci cand trasformam iubirea in obsesie sau obisnuinta sau in dependenta. Viata in cuplu este foarte frumoasa atunci cand ambii parteneri stiu sa ramana echilibrati, au aspiratii comune, sunt dispusi sa se respecte, il leaga niste sentimente puternice si poate ce e mai important isi accepta defectele reciproc.
Fiecare relatie terminata ar trebui sa arate ca un capitol incheiat din propria carte a vietii noastre si asa cum este normal dupa ultimul capitol scris, sa dam pagina si sa deschidem un nou capitol cu noi asteptari, si cu alte perspective.
